Nigel Farage susține că poate să ia în considerare o contribuție britanică la bugetul UE după ieșirea din blocul comunitar, scrie LE Figaro, citat de News.ro.
Liderul UKIP, Nigel Farage, a susținut, într-un interviu pentru Le Figaro, că Marea Britanie poate să facă anumite compromisuri pentru a securiza accesul la piața unică europeană, printre acestea se numără și o posibilă contribuție la bugetul anual al blocului comunitar. Însă, Farage rămâne de neînduplecat cu privire la politica de migrație europeană, care nu poate reprezenta un compromis pentru britanicii ce au votat pentru ieșirea din UE, scrie Reuters.
”Desigur. Poate exista un compromis cu UE, inclusiv o posibilă contribuție la bugetul european, chiar dacă personal nu văd logica din spatele unei asemenea măsuri. Însă nu va exista niciun compromis dacă Europa cere libertate de mișcare pentru muncitori”, a comentat Farage, după ce a fost întrebat dacă Marea Britanie își paote păstra accesul la piața unică dacă respinge politica de migrație a statelor europene.
De asemenea, liderul UKIP a precizat că una dintre promisiunile cheie ale campaniei a fost oprirea accesului imigranților europeni.
Întrebat dacă Marea Britanie ar trebui să declanșeze articolul 50 pentru a declanșa procedura legală netestată de ieșire din blocul comunitar, Nigel Farage a declarat că: ”Încep să cred că incertitudinea are un cost. Trebuie să mergem înainte și să invocăm articolul 50 înainte de luna septembrie sau octombrie. Poate nu-l vom activa mâine, dar nu trebuie să întârziem”.
Anterior, Farage a susținut în fața europarlamentarilor că UE trebuie să acorde Marii Britanii acces la piața unică europeană fără niciun cost, întrucât statele membre ar beneficia mai mult de comerțul cu britanicii decât viceversa. Prin urmare, liderul eurosceptic a precizat că accesul britanicilor la piața unică este în favoarea europenilor, care nu pot să refuzeo asemenea ofertă.
Mai mult, unul dintre argumentele cheie ale ieșirii Marii Britanii din UE a fost contribuția anuală la bugetul blocului comunitar, care se ridica la peste 350 de milioane de euro zilnic, deși o parte din această sumă se întorcea în buzunarele britanicilor sub formă de subvenții.
