James Galbraith: Premierul Elen e înconjurat de defetiști! Grecia, țară supusă logicii colonizării

Galbraith completează cele spuse de Varoufakis într-un interviu pentru La Tribune, în care vorbește despre drumul Greciei către o “administrație colonială”, deschis și mai larg de ultimul acord dintre Atena și creditori, pe 24 mai, scrie Cotidianul.

Vânzarea Greciei la lichidare de stoc este în curs, iar acest așa-zis acord nu este decât o nouă etapă în acest proces. El implică noi reduceri ale pensiilor, o accelerare a privatizărilor la preț redus, alte majorări de taxe indirecte. Este o garanție a strangulării economiei elene cu delocalizări de companii, cu evacuarea oamenilor din locuințe și cu cedarea bunurilor statului – porturi, aeroporturi, căi ferate și chiar și terenuri și plaje – sursele veniturilor comerciale ale guvernului.

Creanțierii au impus o amânare de doi ani a oricărei discuții despre reducerea datoriei elene, fără nicio garanție a rezultatului și după ce au impus o politică care nu va da niciun rezultat. Iar când vor apărea unele rezultate, nu grecii vor beneficia de ele, ci companiile străine, companiile farmaceutice sau agro-alimentare care vor putea investi pe o piață care până acum susținea economia locală. De fapt, grecii nu mai sunt bineveniți pe piețele grecești...

Este o logică a colonizării. Daca așa ceva s-ar întâmpla în Statele Unite ar fi normal. Oricare cetățean american poate deține o companie în Arizona, dar cred că situația este diferită în Europa, unde națiunile încă există și înseamnă încă ceva. Aici vedem cum triumfă logica datoriilor asupra independenței naționale. Este prima dată când se întâmpla așa ceva si este inacceptabil.

Datoria elenă este legitimă?

Trebuie să ne putem problema validității datoriilor și a responsabilității marilor state europene. Datoriile contractate de guvernul grec au fost acceptate de creanțieri pentru finanțarea unor proiecte militare sau de construcție care au adus profit companiilor germane sau franceze. Știam încă din 2010 că datoria nu era rambursabilă și că transferam aceste datorii pe umerii contribuabililor europeni, adică cei din țări precum, Slovacia, care este și mai săracă decât Grecia. În paralel, poporului elen i s-a impus, fără a fi consultat, să ramburseze integral aceste datorii. Toate acestea duc la un impas politic. Totul se întâmplă pentru că responsabilii eleni refuză să-și asume responsabilitatea unei alegeri proaste.

Nu mai am încredere în caracterul premierului Alexis Tsipras. Acum un an am fost apropiat de el și aveam încredere în el. Însă este înconjurat de oameni defetiști care îi spun: “Poți rezista, dar în final trebuie să faci ce-ți cerem”. La Ministerul de Finanțe numeam acest sistem “troica din interior”. Acum, Tsipras este un om care a suferit o înfrângere și care a ratat intrarea în istorie. Este șeful unei administrații coloniale. El se apără afirmând că este mai bine că este el cel ce negociază anumite detalii și ca astfel mai pune din povară pe umerii celor mai bogați. Poate că e adevărat. Dar realitatea profundă este că administrația lui face ce i se cere și repetă formulările creanțierilor.

Dacă în urmă cu un an Grecia ar fi renunțat logica creditorilor, acum ar fi fost într-o poziție mai bună?

Acum un an i-am trimks lui Yanis Varoufakis o notă pe marginea “planului X”, cel care prevedea ieșirea Greciei din uniunea monetară. I-am făcut o lista a provocărilor cărora ar fi trebuit sa le facem față. Erau probleme legale, in special controlul asupra bancii centrale, dar si chestiuni legate de situatia bancilor comerciale, de lichiditati, de resurse energetice, de aprovizionarea cu medicamente.

Se pare că aceste provocări au părut foarte grele atunci. Responsabilii greci s-au îndoit că ar avea capacitatea (guvernul și societatea) să suporte prețul social si politic al tranziției. În prezent, cred că au subestimat capacitățile și răbdarea poporului lor, dovedite prin acceptarea controlului capitalului, pus în practică dupa referendumul de pe 5 iulie 2015.

Provocările de ordin tehnic ar fi fost mari, dar s-ar fi redus cu timpul datorită controlului capitalului și importanței plăților electronice. Nu cred că guvernul actual are o mentalitate cu care să reziste unui asemenea proces. Mai mult, pentru a susține valoarea monedei trebuie să ai aliați și sprijin extern. Are Grecia un asemenea sprijin? Este o chestiune delicată. Oricum, actualul guvern nu va avea o asemenea inițiativă, înfrângerea este vizibilă peste tot, iar răspunsul va lua forma unei revoluții populare și asta se și vede deja.

Gândirea economică germana este o parte importantă din problema Europei. Însă și francezii au partea lor de responsabilitate. Franța trebuie să facă față unei tendințe social-liberale de sorginte germană de circa 50 de ani, tendință impusă de patronat, de economiști, o parte a lumii politice și de administrație. Deseori, liderii francezi se ascund în spatele Germaniei pentru a-și impune propriile teorii și apoi spun că sunt supuși unei presiuni externe. Este o minciună. Este o problemă pentru alte țări ale zonei euro, care nu pot critica Franța. E timpul ca Franța să vină cu o tendință progresistă originală.

Sectorul financiar este mai puțin periculos decât economia reala?

Nu văd vreo schimbare în situația finanțelor mondiale. Desigur, după o criză băncicle sunt mai prudente, însă acest sector își caută mereu calea de a scoate profit. Iar în ultimii nouă ani am vazut că au apărut și alte bule: datoriile studenților din Statele Unite, gazul de șist, piețele emergente. Sfârșitul acesteia din urmă - țările în curs de dezvoltare - este dureros, o vedem în America Latină și în Asia. Pe de altă parte observăm o creștere susținută a produselor financiare derivate, despre care nu știm niciodata cu adevărat cui aparțin, însă știm că tot mai multe bănci, precum Deutsche Bank în Europa, sunt foarte expuse pe această piață. Condițiile pentru o nouă criză financiară sunt prezente.

Cum vedeți ascensiunea lui Donald Trump? Este un pericol pe plan economic?

Nu e limpede nimic acum, însă alegerea lui Donald Trump este posibilă. Poate că nu este decât un candidat slab, însă potențiala sa adversară, Hillary Clinton, este și ea slabă. Dacă este ales candidatul democrat, putem spune că va continua actuala politica, însă în condiții economice mai puțin favorabile. Dacă este ales Donald Trump, e dificil de spus ce se va întâmpla. Pentru moment, el propune impozite mai mici pentru bogați și mai multe investiții publice. Este foarte contradictoriu...