Biserica Sfânta Sofia (Αγία Σοφία) din Istanbul, construită de împăratul bizantin Iustinian I și a servit ca locaș de cult ortodox până în data de 29 mai 1453, când orașul a fost cucerit de sultanul Mahomed al II-lea. După 1453, ea a fost transformată în moschee până în 1934, când a devenit muzeul Ayasofya Muzesi.
Dintre secretele Sfintei Sofii se remarcă unul care este de-a dreptul incredibil. Se spune că atunci când otomanii au intrat în Biserică, în data de marți 29 mai 1453, preoții se aflau în timpul Sfintei Liturghii. Pentru ca păgânii să nu ajungă la Sfintele Daruri, aceștia au luat Sfântul Potir și Sfântul Disc și s-au îndreptat către un zid, care deschizându-se i-a făcut dispăruți. Legenda mai spune că atunci când se va oficia din nou Sfânta Liturghie în Sfânta Sofia zidurile îi vor elibera pe acei preoți.
Acest mit, păstrat prin tradiție orală, a înviat odată cu descoperirea notițelor arhitectului elvețian Gaspare Fossati, omul care în anul 1847, la porunca sultanului Abdul Medjit, a restaurat locașul. Se pare că el a descoperit cripta, însă a preferat să țină secretul pentru sine. În timp ce însemnările sale legate de lucrările pe care le-a făcut în cei doi ani de restaurare sunt generale, într-o scrisoare adresată unui prieten vorbește despre o cameră secretă pe care a folosit-o ca birou și pe care, în anul 1849 când a plecat de acolo, ar fi sigilat-o la loc.
Camera „secretă”a Sfintei Sofia, a fost depistată în anul 2005 când noua directoare a Muzeului, Jale Dedeoglou, a cercetat dacă există vreun spațiu ce să nu fi fost deschis. Atunci s-a descoperit biroul ascuns al lui Fossati.
Lucrurile au devenit mai incitante când profesorii de arheologie de la Universitatea din Istanbul, au depistat în anul 2009 două intrări care conduceau la tunelurile existente în subsolul construcției. Prima intrare a fost găsită în pronaos, acoperită de un capac metalic. La câțiva metri în interiorul naosului a fost depistată o alta, acoperită de o placă de marmură, care era sigilată din vechime cu mai multe cruci ceramice. sursa: historia.ro