Însă Prigojin avea un alt tip de cerere, scrie adevarul.ro. El dorea teren de la Ministerul Apărării pe care să-l poată folosi pentru pregătirea „voluntarilor” care teoretic nu aveau legături oficiale cu armata rusă, dar puteau fi totuși folosiți pentru a lupta în războaiele Rusiei.
Multora din minister nu le-a fost pe plac dorința lui Prigojin, dar el a spus clar că aceasta nu era o cerere obișnuită. „Ordinele vin de la Papa”, le-a transmis el oficialilor Apărării, folosind o poreclă pentru Vladimir Putin, menită să sublinieze apropierea lui de președinte.
Această relatare a întâlnirii a fost oferită de un fost oficial de rang înalt al Ministerului Apărării, aflat direct în discuții. „La momentul respectiv, nu m-am gândit prea mult la proiect”, a spus fostul oficial.
De fapt, deciziile luate în acea zi aveau să aibă un impact enorm asupra politicii externe a Rusiei și a aventurilor sale militare din anii următori. Armata de luptători contractuali a lui Prigojin a ajuns să fie cunoscută sub numele de grupul Wagner și a avut misiuni în Ucraina, Siria și numeroase țări africane.
De la decizia lui Putin de anul trecut de a lansa o invazie pe scară largă a Ucrainei, Wagner și-a reorientat activitățile asupra vecinului Rusiei. Rândurile sale au crescut la cel puțin 50.000 de luptători, inclusiv zeci de mii de foști prizonieri recrutați din închisorile din jurul Rusiei, adesea personal de Prigojin.
Prigojin și-a câștigat reputația de cel mai crud comandant dintre cei care conduc invazia sumbră a Rusiei. Părea să susțină în mod tacit un videoclip care arată uciderea, cu un baros, a unui dezertor Wagner care se pare că fusese predat înapoi de ucraineni într-un schimb de prizonieri. „Moartea unui câine pentru un câine”, a spus Prigojin într-o declarație la acea vreme.
Ascensiune fulminantă, după un deceniu de închisoare
După ani de activitate în umbră, el se bucură în mod clar de lumina reflectoarelor ca fiind unul dintre cei mai puternici membri ai „curții" lui Putin. A fost o ascensiune extraordinară pentru cineva care a petrecut odată aproape un deceniu în închisoare și care a devenit vânzător de hotdog la eliberare.
Din relatăril celor care l-au cunoscut de-a lungul vremii, reiese o imagine a unui intrigant nemilos, slugarnic față de superiori și adesea tiranic față de subalterni.
„Este motivat și talentat și nu se va opri de la nimic pentru a obține ceea ce își dorește”, a spus un om de afaceri care l-a cunoscut pe Prigozhin în anii 1990.
Pentru Prigojin, cei care îl cunosc speculează, nici banii, nici puterea nu au fost un factor singular motivant, deși a acumulat o mulțime din ambele pe parcurs. În schimb, spun ei, este mânat de fiorul urmăririi, de credința că se luptă cu elite corupte în numele omului de rând și de dorința de a-și zdrobi rivalii.
De-a lungul anilor, Prigojin și-a făcut mulți dușmani: foști parteneri de afaceri care s-au simțit înșelați, generali de armată pe care i-a criticat ca fiind birocrați de birou și oficiali de rang înalt care se tem că are ambiții de a prelua puterea politică.
După școală, s-a apucat de furturi
Evgheni Prigojin s-a născut la Leningrad, în prezent Sankt Petersburg, în 1961, la nouă ani după Putin. Tatăl său a murit când era tânăr; mama lui a lucrat într-un spital, conform spuselor liderului Wagner. Tânărul Prigojin a fost trimis la o academie sportivă, unde activitățile zilnice implicau adesea ore de schi fond.
Ca atlet profesionist nu s-a remarcat, iar după ce a terminat școala s-a întâlnit cu o mulțime de mici infractori. Într-o seară de martie 1980, în timpul finalului sumbru al domniei lui Leonid Brejnev asupra Uniunii Sovietice, Prigojin, în vârstă de 18 ani, și trei prieteni au părăsit o cafenea din Sankt Petersburg aproape de miezul nopții și au văzut o femeie mergând singură pe strada întunecată. Unul dintre prietenii lui Prigojin a distras atenția femeii cerând o țigară. În timp ce-și deschidea poșeta, Prigojin s-a strecurat în spatele ei și a apucat-o de gât, strângând-o până și-a pierdut cunoștința. Apoi, i-a scos cu dibăcie cerceii de aur, i-a pus în buzunar și a fugit, alături de cei cu care era.
A fost unul dintre multele jafuri pe care Prigojin și prietenii săi le-au efectuat la Sankt Petersburg pe o perioadă de câteva luni, a constatat instanța. A fost condamnat la 13 ani de închisoare și a petrecut restul deceniului după gratii, ratând moartea lui Brejnev și perestroika lui Mihail Gorbaciov. A fost eliberat în 1990, în vreme ce Uniunea Sovietică era în chinul morții. S-a întors la Sankt Petersburg.
