Ultimele delicii înainte de izolare
Înainte de a intra în conclav, cardinalii își permit, uneori, mici plăceri culinare. Restaurantele tradiționale din Roma, precum Al Passetto di Borgo – situat la doar câteva minute de Vatican – devin locurile preferate pentru ultima cină în libertate. Lasagna, pește sau calamari la grătar sunt alegerile obișnuite ale unora dintre prelați, înainte de a fi supuși unui regim de izolare severă.
Începând din secolul al XIII-lea, cardinalii care participă la alegerea unui papă sunt complet separați de lume. Nici telefoane, nici vizite, nici presă. Singurul semn transmis în afară este tradiționalul fum alb sau negru care iese din coșul Capelei Sixtine.
Pentru a evita orice risc de scurgere de informații sau influență externă, chiar și mesele sunt atent controlate. Accesul în bucătărie este permis doar personalului autorizat, monitorizat de gărzi elvețiene și italiene. Mâncarea este inspectată minuțios, apoi livrată cardinalilor printr-un mecanism de tip „roată” în perete, care împiedică contactul direct între servire și beneficiari.
Mese cu istorie și restricții severe
Istoria conclavelor arată că alimentația a fost folosită uneori ca instrument de presiune. În secolul al XIII-lea, după un conclav care a durat aproape trei ani, localnicii au impus reducerea rațiilor de mâncare pentru a forța o decizie. Acest episod a dus la introducerea regulilor stricte privind izolare și regimul alimentar.
Inițial, dacă nu se ajungea la un consens în câteva zile, cardinalii primeau o singură masă pe zi, iar după o săptămână – doar pâine și apă. Deși aceste reguli au fost ulterior relaxate, spiritul lor de austeritate a fost păstrat.
Fără pui întregi, plăcinte sau recipiente opace
Pentru a preveni transmiterea de mesaje, anumite alimente sunt interzise: pui întregi, plăcinte sigilate sau recipiente care nu permit verificarea conținutului. Vinul și apa sunt servite doar în pahare transparente, iar șervețelele sunt desfăcute și inspectate.
Bartolomeo Scappi, renumitul bucătar al Renașterii și autor al uneia dintre primele cărți de bucate, a oferit o descriere detaliată a conclavului din secolul al XVI-lea: cardinalii primeau mese variate și bine echilibrate, în ciuda izolării. Salate, fructe, carne, pește, supe și deserturi erau incluse în meniuri, dar fiecare element trecea printr-un control riguros.
Mâncare simplă, cu semnificație profundă
Astăzi, în timpul conclavului, cardinalii sunt găzduiți la Domus Sanctae Marthae, o reședință modestă aflată în Vatican. Aici, măicuțele pregătesc mâncăruri tradiționale din regiunea Lazio și Abruzzo – precum supe de legume, paste simple sau frigărui din carne de miel (arrosticini). Simplitatea meniului reflectă viziunea modernă a Bisericii Catolice: umilință, modestie și spiritualitate.
În filmul „Conclave” (2024), aceste momente de la masă sunt prezentate ca spații de comunicare subtilă, acolo unde tăcerile se transformă în alianțe și deciziile încep să prindă contur. Nu întâmplător, bucătăria – nu urna de vot – este scena unor discuții cheie.
În timp ce lumea așteaptă semnalul fumului alb, cardinalii duc un proces complex, desfășurat nu doar în rugăciune și reflecție, ci și în jurul unei mese atent supravegheate. Pentru unii, poate fi ultima cină obișnuită înainte de a deveni liderul spiritual al miliardelor de catolici din întreaga lume.
