Franța este în fața unei provocări de care depinde și viitorul Uniunii Europene. Și-a ales un nou președinte, pe tânărul centrist independent Emmanuel Macron, 39 de ani. O victorie netă - două treimi pentru el contra o treime pentru adversara sa de extremă dreaptă Marine Le Pen - dar pe fondul unui absenteism record - un sfert din electorat - și a unui număr, tot record, de voturi nule sau albe - practic 4 milioane, scrie rfi.ro. Care sunt sfidările cu care se va confrunta foarte repede noul ales?
Prima sa preocupare va fi să obțină la legislativele din iunie o majoritate parlamentară care să-i permită să guverneze și să reformeze așa cum a promis. Emmanuel Macron spune că va depăși tradiționalul clivaj dintre partidele de dreapta și de stânga pentru a creea o nouă majoritate pe bazele mișcării sale "En Marche!" născută acum exact un an.Cu alte cuvinte, tabăra sa va număra centriști dar și conservatori și socialiști. Rămâne de văzut cine și în ce condiții va adera la noul partid al lui Macron.
Dreapta conservatoare din partidul LR promite déjà că va duce o luptă aprigă pentru a-i impune noului președinte o coabitare. Socialiștii sunt la pământ, în bucățele, după prezidențiale dar rămân bine implantați pe teren, lucru important la legislative. Cine așteaptă însă în ambuscadă este stângistul radical Jean-Luc Mélenchon.Cele aproape 20 de procente obținute la primul tur al prezidențialelor fac din el un element inconturnabil - și perturbator - al viitoarei recompuneri a peisajului politic francez. Reducerea fracturilor va fi a doua mare sfidare a lui Emmanuel Macron.
Să nu uităm că la primul tur al prezidențialelor din 23 aprilie, practic jumătate din electorat a votat cu extremele, adică contra Europei, contra globalizării și contra așa-ziselor elite. Analiza votului de atunci a mai arătat o Franță divizată în două, una urbană și mai degrabă favorizată și reformatoare și o a doua, rurală, mai săracă și atrasă de diverse extreme. Macron știe că cele 66% obținute acum nu sunt toate voturi de adeziune. Multe au fost și voturi menite să bareze calea extremei drepte. Aceste voturi, zise "de eliminare", nu-i garantează deci lui Macron o victorie și la legislative chiar dacă noul ales se poate bizui pe o anumită dinamică a votului și o tradiție care vrea ca alegătorii să-i acorde președintelui și majoritatea de care are nevoie ca să guverneze.
Combaterea șomajului va fi pentru Macron, ca și pentru predecesorii săi, un alt cal de bătaie. Cu o rată de 10% - contra 4 procente în Germania și 8 media europeană - Franța stă prost, foarte prost la acest capitol. De unde deci și dorința lui Macron de a reforma repede codul muncii, încă de la vară și prin ordonanțe la nevoie cu riscul, evident, de a provoca mișcări sociale. Un alt subiect fierbinte pentru noul președinte va fi combaterea terorismului.
Franța este de doi ani și jumătate o țintă privilegiată a jihadiștilor. Fără experiență în acest domeniu, Macron va trebuie totuși să-și asume repede și rolul de șef al armatelor franceze.
Angajamentul militar francez în Sahel și în Orientul mijlociu ar urma să fie menținut dar Macron vrea să întărească și frontierele externe ale UE, în particular mărind sensibil efectivele agenției Frontex. De asemenea favorabil unei Europe a apărării, viitorul lider de la Paris promite o relansare a Europei după cutremurul provocat de Brexit. Pentru aceasta are însă nevoie de o relansare a motorului franco-german. Pariu practic câștigat având în vedere că Berlinul a fost prima capitală care a salutat victoria noului președinte francez…
