Sărbătoare 24 februarie - Întâia și a doua aflare a cinstitului cap al Sf. Proroc Ioan Botezătorul

Ortodoxe
Întâia și a doua aflare a cinstitului cap al Sf. Proroc Ioan Botezătorul (Harți)

Greco-catolice
Întâia și a doua găsire a capului Sf. Ioan Botezătorul. Harți

Romano-catolice
Fer. Marcu de Marconi, pr.

Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este sărbătorită de Biserică la 24 februarie.

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului a propovăduit în pustia Iordanului rugăciunea și postul, pocăința sinceră și mărturisirea păcatelor. "Și erau botezați de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele mulțimi de iudei" (Matei 3;6).

Acest botez, simbolizând și consfințind curăția sufletească dobândită prin întoarcerea inimii către Dumnezeu, deschide și pregătește calea Mântuitorului: "Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor" (Matei 3;2).

Când Sfântul Proroc Ioan propovăduia pocăința, Galileea era condusă de Irod Antipa, care fiind căsătorit cu fiica emirului Arabiei, a îndepărtat-o pe aceasta și s-a căsătorit cu soția fratelui său Filip, Irodiada. Legătura se pare că dura încă de când fratele său, Filip, era în viață, făcându-se Irod "ca un răpitor desfrânat și amestecător de sânge" (Viețile Sfinților).
      
Irod Antipa era mustrat de Sfântul Proroc Ioan pentru relația pe care o avea cu soția fratelui său Filip, Irodiada, zicându-i: "Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău" (Marcu 6, 18). Pentru certarea publică a regelui, Sfântul Ioan a fost întemnițat în cetatea Sevastia, din Samaria.

Când Irod și-a serbat ziua dând un ospăț demnitarilor săi, fata Irodiadei a intrat și a dansat în fața oaspeților și a lui Irod, care a fost atât de tulburat, încât i-a spus: "Cere de la mine orice vei voi și îți voi da. Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu" (Marcu, 6, 22-23).

După ce s-a sfătuit cu mama ei, aceasta a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul pe tipsie. Regele s-a întristat, dar din pricina jurământului și pentru cei ce ședeau împreună cu el la masa a poruncit să fie tăiat capul Sfântului Ioan.

Tradiția spune că soldații au năvălit în temniță și i-au tăiat capul Sfântului Ioan pe când acesta se ruga. Trupul său a fost luat în taină de ucenici și îngropat, însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns și necinstit.

Despre fapta Irodiadei știa numai soția lui Huza, economul lui Irod, cu numele Ioana. Și, având multă durere pentru uciderea nevinovată a Sfântului Marelui Proroc Ioan, l-a luat de acolo noaptea, în taină, și, punându-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, la Ierusalim. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.
       
În acest loc a stat până în vremea Sfinților Mari Împărați Constantin și mama sa Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. De aici a trecut de la unul la altul, prin multe mâini, fiind lăsat de olar într-un vas cu apă care era pus într-un sicriu.

Trecând mulți ani, a fost descoperit la Emesa, îngropat într-o peșteră locuită de monahi, în jurul cărei se ridicase o mănăstire.

Capul Sfântului Proroc Ioan a fost găsit de arhimandritul acelei mănăstiri, Marcel, care l-a înștiințat de aceasta pe episcopul locului, Uranie. După dezgropare a fost așezat în sfântul altar al bisericii din cetate. Aceasta este cea de-a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.
       
După mulți ani, cinstitul cap a fost dus în Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane, a fost ascuns la Comane, la hotarul imperiului cu Armenia și îngropat acolo. De aici a fost adus, din nou, în Constantinopol, pe vremea împăratului Mihail, de către Sfântul Ignatie, patriarhul din Constantinopol (860). Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.