Sărbătoare 11 martie - Zi mare în calendarul ortodox

Ortodoxe
Sf. Ier. Sofronie, patriarhul Ierusalimului

Greco-catolice
Sf. aep. Sofronie al Ierusalimului

Romano-catolice
Sf. Constantin, rege m.

Sfântul Ierarh Sofronie, patriarh al Ierusalimului, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 martie.

S-a născut în Damasc, Siria, și a învățat la școlile renumite din vremea sa. A intrat în viața de obște din Mănăstirea Sfântului Teodosie, situată în deșertul Iudeii, între Betleem și Ierusalim, prima mănăstire de obște din Palestina.

Sfântul Sofronie l-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moshu, autorul "Limonariului" (Livada duhovnicească), o lucrare ascetică cunoscută în spiritualitatea ortodoxă. "Limonariul" relatează fapte, diferite istorii și apoftegme, sfaturi duhovnicești, culese din călătoriile și pelerinaje numeroase pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sfântul Sofronie, pe la diferite mănăstiri.

Viitorul patriarh al Ierusalimului a călătorit cu dascălul său în Răsărit și în Apus (ajungând până la Roma), iar în urma trecerii la cele veșnice a pustnicului Ioan s-a întors la Ierusalim.

După moartea patriarhului Ierusalimului, Zaharia, a urmat în scaunul patriarhal Sfântul Sofronie. S-a făcut cunoscut ca un mare apărător al dreptei credințe, în acea vreme Biserica fiind tulburată de erezia monoteliților, susținută atât de patriarhul Constantinopolului cât și de papa Honorius.

Monoteliții considerau că în Hristos, Dumnezeul-Om, ar fi existat o singură voință, cea divină. După dezbateri aprinse, al șaselea Sinod Ecumenic (681) a reușit să stingă controversa monotelită, condamnând monotelismul împreună cu toți susținătorii lui.

Înainte ca cetatea Ierusalimului să fie invadată de arabi, Sfântul Sofronie a încheiat cu califul Omar un pact prin care erau recunoscute libertățile civile și religioase ale creștinilor și evreilor în schimbul plătirii unui tribut.

Așezământul de pace făcut cu patriarhul Sofronie nu a fost însă respectat, iar creștinii din Ierusalim sufereau multe nedreptăți.

Văzând aceasta, Sfântul Sofronie se tânguia de-a pururea și ruga pe Dumnezeu să-i ia sufletul lui de pe pământ, ca să nu vadă mai mult chinuirea creștinilor, urâciunea pustiirii și necinstirea locurilor sfinte. Și, fiind auzit, degrabă a plecat în "Ierusalimul cel de sus".