Ursul a avut un rol calendaristic deosebit la populațiile nordice care l-au asimilat cu Luna, deoarece dispare odată cu sosirea iernii și reapare primăvara, se arată în lucrarea "Sărbători și obiceiuri românești", autor Ion Ghinoiu (Editura Elion, 2002). "
Schimbarea anotimpurilor indicată de urs prin dispariție iarna și apariție bruscă primăvara a reprezentat probabil motivul pentru care acesta se numără printre animalele-oracol, de prevedere și orientare în timp\", conform lucrării menționate, scrie Agerpres.
De Ziua ursului, la Stretenie și de sărbătoarea Întâmpinării Domnului în calendarul creștin, se spune că ursul iese din bârlog și își privește umbra. Conform tradiției, el își privește umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceață și nu-și vede umbra, își dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu, bea o gură de apă și își vede de treburi prin pădure. Dacă timpul este frumos, cu soare și își vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile. Oamenii din popor asociază comportamentul ursului cu timpul capricios de la sfârșitul iernii, așa cum și Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul primăverii.
"În fiecare an, în 2 februarie, ursul își părăsește bârlogul, devenind astfel un bun indicator meteorologic. Conform tradiției, el își privește umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceață și nu-și vede umbra, își părăsește bârlogul și își vede de treburi prin pădure.
Dacă timpul este frumos, cu soare și își vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile. Dacă nu se retrag în bârlog, atunci primăvara e aproape. Dar spre deosebire de urșii din pădure, ușii noștri nu dorm toată iarna, fiindcă primesc mâncare și n-au de ce să hiberneze, scrie aceeași sursă.
