La 3 noiembrie 644, în Medina, Umar ibn al-Chattab, cel de-al doilea calif musulman a fost ucis de o sclavă persană.
‘Umar, pronunțat și Omar (579- 644), a fost unul dintre cei mai puternici și influenți califi musulmani din istorie și s-a numărat printre companionii profetului islamic Muḥammad. L-a succedat pe Abu Bakr ( 632- 634), în calitatea de calif, fiind al doilea dintre cei patru Califi Bine-Călăuziți sau Ortodocși, în august 634. Este cunoscut pentru natura sa dreaptă și pioasă, care i-a adus titlul de Al- Farūq (cel care distinge între bine și rău ). Uneori este menționat ca ‘Umar I de către istoricii din islam, întrucât mai târziu, un alt calif, umayyad, ‘Umar II, a purtat același nume.
Din cauza firii sale stricte și dictatoriale, ‘Umar nu era o figură foarte populară printre personalitățile notabile din Medina, în consecință venirea lui la succesiunea tronului a fost inițial descurajată de către companionii de rang înalt ai lui Abu Bakr. Cu toate acestea, Abu Bakr a decis să îl aleagă pe ‘Umar ca succesor al său. ‘Umar încă era vestit pentru extraordinara sa voință, inteligență, viclenie politică, imparțialitate, justiție și grijă pentru cei săraci și defavorizați iar Abu Bakr era pe deplin conștient de puterea și abilitățile lui ‘Umar pentru a-i succeda la conducere. Înainte de moartea sa, Abu Bakr l-a chemat pe ῾Uṯmān să îi scrie testamentul, în care l-a declarat pe ‘Umar succesorul său și în care îl instruia pe acesta să continue cuceririle Iraqului și ale fronturilor siriene. Această decizie a lui Abu Bakr s-a dovedit a fi esențială pentru consolidarea imperiului islamic în formare.
Sub conducerea sa, califatul Bine-Călăuzit s-a extins într-un ritm fără precedent, stăpânind întregul Imperiu Sasanid și mai mult de două treimi din Imperiul Bizantin. Atacurile sale împotriva Imperiului Persan Sasanid au dus la cucerire Persiei în mai puțin de doi ani. Potrivit tradiției evreiești, ‘Umar a fost cel care a ridicat interdicția pusă de creștini pentru evrei și le-a permis acestora să intre în Ierusalim.
În 644, ‘Umar a fost asasinat în timpul rugăciunii. Asasinarea a fost întreprinsă de către persani, ca răspuns la cucerirea musulmană a Persiei și fusese plănuită cu 6 luni înainte. În octombrie 644, ‘Umar a plecat în pelerinaj la Mecca, în timpul căruia asasinii au proclamat moartea acestuia în cursul aceluiași an. Se spune că ‘Umar, când se afla pe Muntele Arafat, a auzit o voce care i-a spus că nu avea să mai meargă a doua oară pe acel munte. ‘Umar este înmormântat la moscheea An-Nabawī (Moscheea Profetului), alături de Abu Bakr, scrie Wikipedia.
