Negocierile din Elveţia cu Iranul au ajuns la o serie de înţelegeri care ar putea fi istorice. Ele nu sînt încă finalizate, discuţiile ţin pînă pe 30 iunie, încă se pot întîmpla multe lucruri pînă atunci. Siteul Vox.com traduce pe înţelesul tuturor în ce constă înţelegerea cu Iranul pînă acum.
Centrifugele. Iranul va avea dreptul la 6000 de centrifuge, toate numai modelul IR-1. Iranul are acum cam 20 000, deci va trebui să renunţe la multe dintre echipamente. Programul nuclear al Iranului va fi mult mai mic, foarte convenabil pentru negociatorii Statelor Unite.
Îmbogăţirea uraniului. Iranul va avea dreptul să îmbogăţească uraniul pînă la 3, 57%. Acesta este procentul pînă la care urnaiul îmbogăţit poate fi folosit pentru centralele nucleare. Deci vor avea dreptul la energie nucleară, dar nu vor putea să îmbogăţească uraniul pînă la 90% (procentul necesar pentru bomba nucleară).
Rezerve. Cît au voie să deţină? În acest moment au 10 tone, vor trebui să coboare la 300 de kilograme de uraniu îmbogăţit. Înţelegerea pare spectaculoasă pentru SUA, dar apare şi o întrebare incomodă: ce vor face cu restul de 9700 kg, cum vor scăpa de ele?
Ridicarea sancţiunilor. Sancţiunile vor fi ridicate DUPĂ ce Iranul îndeplineşte condiţiile de mai sus. E încă foarte neclar cum se vor întîmpla toţi aceşti paşi. Iranul a vrut ridicarea sancţiunilor imediat după stabilirea înţelegerii. Reprezentanţii occidentali vor ridicare treptată a unora dintre sancţiuni.
Plutoniu. Înţelegerile au mers şi înspre utilizarea plutoniului în fabricarea unor arme. O bombă nucleară poate avea drept combustibil şi plutoniul, nu doar uraniul Iranienii au fost de acord cu reconstruirea centralei de la ARak strict cu intenţii de obţinere a energiei atomice.
Inspecţii. Agenţia Internaţională de Energie Atomică (IAEA) va trimite inspectori în minele de uraniu, centrale de centrifugare şi alte locuri legate de lanţul producţiei nucleare. E important că vor avea acces şi în locuri care ar putea avea legătură cu energia nucleară, nu doar în centralele propriu-zise.
Aceastea sînt principalele motive pentru care Vestul a prezentat ştirea unei înţelegeri cu Iranul, care încă nu e definitivă, drept o mare victorie.
