Aghiasma Mare este apa sfântă pe care orice creștin trebuie să o aibă în casă și să o bea. O parte din ea se păstrează în biserică, într-un vas numit și aghiasmatar, și e folosită de preot la o mulțime de slujbe. Cu această apă sfințită se stropesc persoanele și lucrurile.
Se întrebuințează, de pildă: la botezul copiilor, la rugăciunea pentru durerea de cap, la rânduiala de curățire a fântânii spurcate, la binecuvântarea începerii semănăturilor, la vasul cel spurcat, la Țarinele (holdele), viile și grădinile bântuite de lăcuste și gândăci, la Sfințirea crucii și a troiței, a clopotului, a vaselor și veșmintelor bisericești.
Aghiasma Mare se folosește de asemenea la Sfințirea bisericii și a antimiselor, a Sfântului Mir și a altora. Fiecare creștin sau fiecare casă trebuie să ia din Aghiasmă de la Bobotează și să o păstreze într-un vas curat și la loc de cinste. Se gustă din ea pe nemâncate și cu multă cuviință în zilele de ajunare și de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales când nu ne împărtășim.
Se obișnuiește că credincioșii să bea din Aghiasmă mare timp de 8 (opt) zile în șir, începând din ajunul Bobotezei, până la încheierea praznicului, adică până la 13 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Îndeosebi cei opriți de la împărtășire se pot mângâia luând aghiasmă și apoi anaforă. Când ne împărtășim, Aghiasmă se ia după împărtășire, fiind mai mică decât Sfânta împărtășanie, iar când luăm anaforă, Aghiasmă se ia înainte de această, fiind mai mare că anafora.
Putem stropi cu Aghiasmă casa, curtea și grădina, vitele și chiar ogoarele și livezile noastre, pentru a le feri de rele. În caz de boală, putem, de asemenea, să gustăm din ea cu credință. Căci apa această, având într-însă darul și puterea dumnezeiască a Sfântului Duh, a făcut adesea multe minuni, însănătoșind bolnavi, tămăduind răni, apărând de rele, de necazuri și de primejdii.
Cuvântul "aghiasmă" provine din grecescul "to aghiasmă" și însemna "sfințire". În popor, prin aghiasmă se înțelege atât apă sfințită, cât și slujba propriu-zisă de sfințire a acesteia.
