Sultana Hatice Turhan a fost favorita sultanului Otoman Ibrahim I-ul, numit de istorici și sultanul cel Nebun. Ea a rămas în amintirea posterității pentru regența exercitată în calitatea ei de mamă de moștenitor (Pentru fiul ei, sultanul Mehmed al IV-lea), de mamă iubită de un sultan puternic și pentru aceea de ctitor al unei moschei remarcabile în Constantinopol, Moscheea Sultan Valide sau Moscheea Nouă (Yeni Camîi). Sultana Turhan și soacra ei, Sultana Kosem, au fost singurele femei din istoria imperiului Otoman care au fost numite oficial regenți ai sultanatului, având control suprem asupra imperiului.
Sultana Turhan. Numele original al sultanei Turhan nu este cunoscut, însă se spune că s-ar fi numit Nadia. Cel mai probabil aceasta a fost capturată la vârsta de 12 ani în timpul unui raid al tătarilor. Se presupune că sultana era originară dintr-un sat din Ucraina de azi. Hanul Crimeii i-a oferit-o sultanei Kosem pe tânăra care în scurt timp avea să devină cadâna favorită a sultanului Ibrahim I-ul.
În ianuarie 1642, Turhan a dat naștere primului ei copil, viitorul sultan Mehmed al IV-lea. Sultana Turhan a fost una dintre cele 8 favorite ale sultanului Ibrahim, însă nu a reușit să devină soția lui oficială. Chiar și așa, tânăra sultană era foarte respectată la curtea otomană.
Ibrahim I-ul avea grave probleme psihice, iar din această cauză el avea să își găsească sfârșitul. De-a lungul timpului numeroși istorici au relatat povestiri despre nebunia lui Ibrahim. De exemplu, într-o criză de nebunie acesta l-a smuls pe fiul său, Mehmed, din brațele sultanei Turhan și l-a aruncat în bazinul cu apă din curtea haremului. Se spune că Mehmed a rămas cu o cicatrice pentru tot restul vieții, în urma acestui eveniment.
Sultana Turhan. De asemenea, se spune că într-o noapte, tot într-o criză de nebunie, sultanul Ibrahim a poruncit ca toate cadânele din harem să fie aruncate în apele Bosforului. În acea noapte multe tinere și-au găsit sfârșitul, mai puțin una, care a fost găsită de 2 marinari francezi.
Nebunia lui Ibrahim era din ce în ce mai evidentă iar oamenii importanți de stat împreună cu ienicerii l-au detronat, astfel, pe 8 august 1648, sultanul Ibrahim a fost ucis.
Sultana Turhan. În fruntea Imperiului Otoman a rămas sultanul copil Mehmed al IV-lea. Conform tradiției poziția de regentă trebuia să revină sultanei mamă Hatice Turhan, dar a fost neglijată datorită tinereții sale și a lipsei de experiență. In locul ei s-a instalat mama soacră, Kösem Sultan, în calitate de bunică a copilului și de fostă Sultan Valide.
Kösem Sultan, în calitate de soție a lui Ahmed I-ul, fusese Sultan Valide pentru 2 din din fii săi, pentru Murad al IV-lea (1623-1640) și pentru Ibrahim I-ul (cel nebun) (1640-1648), deci avea tradiție și influență câștigată două decenii și jumătate. In aceste condiții părea normal ca Kösem Sultan să fie considerată cea mai potrivită a conduce imperiul. Kösem s-a lăsat influențată de corpul ienicerilor în guvernare, pentru a avea un puternic suport de putere. Faptul a fost resimțit cu animozitate de populație.
Au urmat lupte politice în culisele palatului. Planurile sultanei Kösem urmăreau detronarea copilului Mehmed și înlocuirea lui cu alt nepot. Pe această cale bătrâna urmărea și schimbarea unei nurori ambițioase privind drepturile ei cu alta mai ușor de controlat. Planul a eșuat deoarece a fost dezvăluit lui Hatice Turhan de către una din servitoarele sultanei Kosem. Dacă Turhan a sancționat intenția soacrei nu se știe, dar aceea a fost asasinată trei ani după ce devenise abuziv regenta tânărului nepot. Legenda spune că sultana Kosem a fost strangulată cu propriul păr la porunca nurorii sale.
Sultana Turhan. După moartea rivalei, Turhan a devenit o veritabilă regentă și Sultan Valide. In calitate de regentă a dobândit o mare putere. Ea și-a însoțit fiul sultan la toate reuniunile importante și de multe ori a dat răspunsurile cuvenite, ascunsă după o perdea. Din cauza lipsei de experiență pe plan politic, a trebuit să se sprijine pe ajutorul și pe sfaturile unor demnitari.
Sultana Turhan. Regența sultanei Turhan a fost marcată de două probleme ale statului:
Războiul cu venețienii pentru insula Creta și – criza financiară provocată de cheltuielile războiului. Viziri slabi nu au fost capabili să amelioreze situația. Situația a impus ca, în 1656, să fie ales un nou mare vizir, Mehmed Pașa Köprülü. Starea de sănătate a determinat-o pe Turhan să transfere toată responsabilitatea acestui nou mare vizir. Prin acel act, care acorda puteri nelimitate marelui vizir, Turhan și-a limitat propria putere politică. Ca atare ea și-a îndreptat energiile către alt domeniu de activitate. A început să construiască.
Sultana Turhan. Primul proiect de construcții l-a început în 1658. Probabil pentru a răspunde amenințărilor Veneției, a construit două fortărețe la intrarea în strâmtoarea Dardanele, una pe malul european și cealaltă pe cel asiatic. Ambele se pot vedea și astăzi. Această realizare a așezat-o pe Turhan în linie cu Mahomed al II-lea Cuceritorul și cu alți sultani care au construit fortărețe în aceeași zonă.
Cea de a doua mare realizare a sa a fost ridicarea Moscheei Sultan Valide, sau cum era numită pe timpul său, Moscheea Nouă (Yeni Camîi), pe locul unui șantier început de o predecesoare, Safiye Sultan, care vroise să islamizeze un vechi cartier locuit în majoritate de evrei (Eminönü). Această moschee a fost prima moschee imperială construită de o femeie.
Turhan a fost înmormântată în mausoleul construit lângă mosheea sa (Yeni Camîi). Sub cupola impozantă, cu un diametru de 15 metri, mausoleul are un plan patrat și este zidit din piatră fasonată. Ușa de intrare este din abanos masiv, încrustat cu sidef și fildeș. Interiorul este decorat cu frumoase faianțe de Iznik și cu dăltuiri fine.
Sultana Turhan. Mausoleul adăpostaște rămășițele a cinci sultani și mulți alți membri de familie ai dinastiei otomane de care și-a legat numele sultana ctitor: Turhan Hatice (1627-1683), fiul său Mehmed al IV-lea (1648-1687), Mustafa al II-lea (1695-1703), Ahmed al III-lea (1703-1730), Mahmud I-ul (1730-1754) și Osman al III-lea (1754-1757). Drept consecință acest mausoleu poate fi considerat ca cel mai important cimitir aparținând dinastiei. Numeroși demnitari repauzează în mausoleu și în cimitirul alăturat.
Sultana Turhan a fost ultima sultană importantă care și-a pus amprenta asupra perioadei numite ''Sultanatul Femeilor''. Odată cu moartea acesteia din anul 1683, această perioadă a luat sfârșit.
