Și asta e România: povestea șefului de promoție de care fug toți angajatorii. Motivul e dramatic

Deși are aceste probleme de când se știe, Ciprian nu vede în asta un handicap. Acest handicap nu a făcut altceva decât să încerce să le demonstreze celorlalți că se descurcă chiar și într-o societate care nu prea e pregătită să integreze persoanele cu astfel de probleme.

Ciprian este independent încă din primii ani de școală, familia sa care locuiește în Sânmihaiu de Câmpie trimițându-l la școală tocmai în Cluj-Napoca, acolo unde se afla cea mai apropiată unitate de învățământ pentru nevăzători. Tânărul mai are o soră cu aceleași probleme de vedere, care însă nu a avut același noroc ca și el, aceasta rămânând acasă, neșcolarizată, scrie Adevărul.ro. 

După ce a terminat școala nu s-a lăsat și s-a dus tocmai în București unde s-a specializat în balneo-fizio-kinetoterapie. A făcut și practică în spitalele bucureștene, unde lumea a trecut peste handicapul său și i-a apreciat priceperea și mâinile care practic îi scăpa de dureri.

„Prima dată am spus că învăț o meserie, astfel încât să am șanse reale să-mi câștig existența, așa că am optat pentru balneo-fizio-kinetoterapie. Am absolvit în anul 2009, în apogeul crizei financiare, când majoritatea locurilor de muncă erau blocate. Negăsindu-mi un loc de muncă, am hotărât să mai încep o facultate”, povestește Ciprian.

Dacă școala post liceală urmată la București a avut un program special pentru nevăzători, adaptând astfel procesul de învățare nevoilor celor care se folosesc de celelalte simțuri pentru a se descurca în lume, întors la Bistrița, Ciprian s-a mai apucat de o facultate, care însă nu era adaptată pentru studenții cu nevoi speciale.

Prima reacție stârnită de tânărul de 32 de ani a fost de milă. Aceasta a dispărut însă după prima sesiune, când notele mari luate de tânăr i-au făcut pe ceilalți să îl privească ca pe un rival. După trei ani de muncă, Ciprian a reușit să termine facultatea șef de promoție.

Tot la facultate, Ciprian și-a găsit marea iubire, cu care s-a și căsătorit anul acesta. De altfel, soția lui Ciprian este singura din casă care lucrează, asta pentru că tânărul nu reușește să își găsească un loc de muncă de mai bine de doi ani. De ce nu reușește un tânăr inteligent, dornic de muncă, cu studii superioare să își găsească un loc de muncă? Chiar așa nepregătită este societatea românească pentru oamenii cu handicap care își doresc cu ardoare să se integreze? Răspunsul la aceste întrebări ni-l dă tocmai Ciprian: „Defectul de vedere a fost principala cauză. Am încercat să-mi depun un dosar pentru un job chiar și la Direcția de Asistență Socială, era un post de debutant, pe proiecte. Mi-au spus atunci să nu îmi depun dosarul pentru că oricum nu voi fi primit”.

Ciprian spune că s-a îndreptat spre mediul public pentru că cel privat era și mai reticient. A primit o groază de promisiuni și cam atât. „Sper să găsesc pe cineva care să vadă dincolo de defectul meu de vedere. Sper ca cineva să-mi dea posibilitatea să îi arăt că posed anumite abilități și că sunt capabil să reușesc. Nu cer milă, toată viața mea m-am ferit să fiu un asistat social, am vrut să îmi caut un loc de muncă și paradoxal vrând să muncesc nu am unde. Alții au unde să muncească și nu vor”, precizează cu o oarecare dezamăgire în voce Ciprian.

În lipsa unui loc de muncă, Ciprian oferă masaje gratuite celor cu probleme financiare. Nevrând să stea și să nu facă nimic, Ciprian a intrat într-un proiect unic în Bistrița: un cabinet de medicină socială. Practic, acesta își oferă gratuit serviciile celor care trec pragul cabinetului și au nevoie de mesaj terapeutic sau kinetoterapie pasivă. Cabinetul este situat în Subcetate, într-un cartier al Bistriței unde mare parte din populație se confruntă cu probleme financiare și mulți nu își permit să plătească pentru o ședință de masaj de exemplu. Spune că vrea să îi ajute pe ceilalți și să le ofere ce știe el face mai bine. Încântarea celor cărora mâinile lui Ciprian le-au luat toate durerile nu a întârziat să apară.