În scop terapeutic, de la nuc se foloseşte aproape totul: frunzele, fructele, cojile verzi care pică toamna îndată ce fructele s-au copt. Fără teamă de a greşi sau exagera, se poate spune că nucul este o adevărată farmacie verde, noi trebuind doar să ne informăm cum să profităm de toată calităţile sale terapeutice.
Frunzele de nuc se culeg cât sunt tinere şi de un verde intens. La ţară, se spune că frunzele de leac sunt cele care se culeg până în sărbătoarea Sânzienelor, adică până pe la jumătatea lunii iunie. Bune de leac, dar şi extrem de bogate în substanţele care le recomandă că medicament natural sunt frunzele dinspre capătul ramurilor. Frunzele se rup fără codiţă.
Frunzele de nuc pot fi folosite pentru diverse afecţiuni, atât intern, cât şi extern, sub formă de infuzie sau decoct. Infuzia se obţine turnând o cană de apă clocotită peste o linguriţă plină vârf de plantă uscată.
Extern, cu frunze de nuc se pot face băi parţiale sau generale. Din frunzele verzi, care sunt acum din abundenţă, se poate face o fiertură mai concentrată împotriva transpiraţiei picioarelor şi a unghiilor infectate, de la mâini ori picioare.
