Nucul este un arbore falnic, cu trunchiul gros și scoarță adânc crestată, cu o coroana imensă și ramuri sănătoase, puternice, frumos împodobite de frunze de un verde viu, intens, putând ajunge și până la 30 de metri înălțime.
În scop terapeutic, de la nuc se folosește aproape totul: frunzele, fructele, cojile verzi care pică toamna îndată ce fructele s-au copt. Fără teamă de a greși sau exagera, se poate spune că nucul este o adevărată farmacie verde, noi trebuind doar să ne informăm cum să profităm de toată calitățile sale terapeutice.
Frunzele de nuc se culeg cât sunt tinere și de un verde intens. La țară, se spune că frunzele de leac sunt cele care se culeg până în sărbătoarea Sânzienelor, adică până pe la jumătatea lunii iunie. Bune de leac, dar și extrem de bogate în substanțele care le recomandă că medicament natural sunt frunzele dinspre capătul ramurilor. Frunzele se rup fără codiță.
Frunzele de nuc pot fi folosite pentru diverse afecțiuni, atât intern, cât și extern, sub formă de infuzie sau decoct. Infuzia se obține turnând o cană de apă clocotită peste o linguriță plină vârf de plantă uscată.
Extern, cu frunze de nuc se pot face băi parțiale sau generale. Din frunzele verzi, care sunt acum din abundență, se poate face o fiertură mai concentrată împotriva transpirației picioarelor și a unghiilor infectate, de la mâini ori picioare.
