SFANTUL DUMITRU. Sfantul Dumitru este sărbătorit de crestinii ortodocsi. In credinta populara, anul este impartit in vara si iarna. Daca Sfantul Gheorghe incuie iarna si infrunzeste intreaga natura, Sfantul Dumitrudesfrunzeste codrul si usuca toate plantele. Exista credinta ca in aceasta zi, caldura intra in pamant si gerul incepe a-si arata coltii.

Sfântul Mare Mucenic Dumitru: TRADIȚII și OBICEIURI

In Ajunul sarbatorii Sfantului Dimitrie, se aprind focuri, peste care sar copii pentru a fi sanatosi tot anul. Focul are si menirea de a alunga fiarele si de a incalzi mortii. Dupa ce focul este stins, taranii arunca un carbune in gradina, ca aceasta sa primeasca putere de a rodi.

Sfantul Dumitru este considerat si patronul pastorilor. Este ziua in care ciobanii afla cum va fi iarna. Acestia isi aseaza cojocul in mijlocul oilor si asteapta sa vada ce oaie se va aseza pe el. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna, iar daca se va culca o oaie alba, iarna va fi aspra. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este sa urmaresti mersul oilor in dimineata sarbatorii Sfantului Dumitru. Daca dimineata se va trezi intai o oaie alba si va pleca inspre sud, iarna va fi grea; daca se va trezi o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi usoara.

Ziua Sfantului Dumitru era si o zi a soroacelor, se terminau invoielile incheiate intre stapanii oilor si ciobani la San-George, de unde si zicerea ca "la San-George se incaiera cainii iar la Samedru se sfadesc stapanii".

De Sfantul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi si se strica stanele. Taranii tund coama cailor pana la trei ani, ca sa aiba par frumos.

In anumite zone, taranii il cinstesc pe Sfantul Dimitrie, Izvoratorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfanta Impartasanie.

Alte credinte in ziua Sfantului Dumitru:

- daca de Sfantul Dumitru este vreme aspra, iarna va fi buna, iar de va fi vreme buna, toamna va fi lunga si frumoasa;

- nu se piaptana, ca-i primejdios de lupi;

- daca luna va fi plina si cerul acoperit de nori, iarna va fi aspra, cu zapezi grele;

- se face pomana grau fiert cu unt, lapte sau branza.

Sfantul Dumitru: moaște tămăduitoare

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.

Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"

Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.

SFANTUL DUMITRU, mesajul lui Traian Băsescu

Președintele Traian Băsescu a transmis, vineri, un mesaj cu prilejul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, și a Sfântului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor, informează Administrația Prezidențială.

''Cu prilejul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, doresc să adresez urările mele cele mai calde tuturor celor care își aniversează ziua numelui. Fie ca Sfântul Mucenic Dimitrie și Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor, să ne dăruiască speranță și bucurie. La mulți ani!'', se arată în mesajul președintelui.

Peste 320.000 de români își sărbătoresc onomastica vineri, de Sfântul Dumitru. Dintre cei 325.200 de români sărbătoriți, 42.840 sunt femei, iar 282.360 sunt bărbați, potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor

Sfantul Dumitru, mesajul Precuviosului Efrem

Când privesc această impunătoare și măreață adunare de credincioși în jurul acestui sfânt locaș istoric, întrezăresc în privirile dumneavoastră acea dorință sinceră și adevărată de a-l cinsti cum se cuvine pe cel sărbătorit astăzi, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, rodul și ocrotitorul faimoasei cetăți a Thesalonicului, unde se păstrează cinstitele sale moaște.

Intuiesc, totodată, și aud parcă în adâncul ființei dumneavoastră bătăile inimii manifestându-se printr-o evlavie și cinstire fără precedent, față de marele mucenic și izvorâtor de mir, dar și față de cinstitele moaște ale Sfântului dumneavoastră, Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, precum și față de Sfântul Ierarh Nectarie, a cărui mână dreaptă am adus-o aici din sfânta sa mănăstire din Eghina, pentru binecuvântarea și Sfințirea dumnevoastră.

Cum toate acestea îmi trec prin fața ochilor, două gânduri îmi vin stăruitor în minte: primul este acela că martirii lui Hristos, toți sfinții reprezintă cu adevărat slava, lauda și măreția Bisericii noastre, iar al doilea gând este că oricât ar fi de prigonită credința creștină, oricât ar transforma lumea din jurul nostru concepțiile noi, obiceiurile noi, tehnologiile noi, poporul credincios și binecuvântat care locuiește în țările noastre ortodoxe nu va înceta niciodată să-L iubească pe Dumnezeu, să cinstească Biserica Sa și să dea lumii contemporane o puternică mărturie despre această credință și simțămintele sale.

În vremurile de persecuție, martiriul oamenilor din acea epocă era acoperământul (corolarul) mântuirii creștine. Jertfirea vieții omului, când aceasta se oferă pe altarul iubirii lui Dumnezeu, dobândește dimensiuni uriașe. Acel martiriu era, desigur, o mărturisire a lui Iisus Hristos în mijlocul unei lumi idololatre, dar, în același timp, reprezenta și un protest puternic și intens împotriva societății respective pe care, totuși, Izbăvitorul omului venise în lume ca s-o schimbe.

Astfel, sabiei și sulițelor, violenței și persecuției creștinii din acea epocă le-au opus o apărare eroică, o rezistență împotriva răului, motiv pentru care s-au și dovedit a fi strălucitori luminători ai Bisericii.

Din păcate, astăzi, lucrurile s-au schimbat. Locul sabiei, al armelor de foc sau al chinurilor îl dețin și îl evidențiază noile concepții de viață și progresul științei. 

Într-adevăr, puterea omului, îndeosebi cea intelectuală, este uriașă. Niciodată nu s-a putut exprima în toată extinderea ei, ca în vremea noastră. Odată cu progresul științei, putem să interpretăm și să înțelegem aproape totul. Cu evoluția tehnologiei putem să dobândim lucruri altădată de neconceput. Acestea generează un sentiment de autosuficiență arogantă, un antropocentrism egoist și un materialism miop și lipsit de filosofie.

Depășim viteza sunetului, dezintegrăm puterea atomilor, am zdrobit, prin sistemul digital, hotarele cugetării și îmbătați de succesul tehnologizării lumii, am pierdut interesul nostru față de Cel ce a creat lumea și modul cum a fost aceasta creată. Slava deșartă a izbânzilor umane a diminuat slava lui Dumnezeu Creatorul. În final, s-a alterat și criteriul moral. Așa numitele valori universale, precum solidaritatea, respectul reciproc, demnitatea, dreptatea, democrația ș.a au înlocuit virtuțile sfintele ale credinței nădejdii și dragostei.

Într-o astfel de lume, suntem chemați, atât ca Biserică, dar și personal, în calitate de credincioși creștini ortodocși, să dăm o bună mărturie despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nu este nevoie să avem sindromul fricii, nici să ne situăm pe poziții de apărare. Iată un frumos dialog între un tânăr om de știință și un părinte aghiorit contemporan:

Până unde ar trebui să meargă cineva cu știința și cunoașterea, părinte?
Până la ultima sa limită; până la descoperirea întregului adevăr.
Și dacă aceasta îl va pironi de zid pe Dumnezeu? Dacă se va descoperi că Dumnezeu este inexistent?
Dacă Dumnezeu există, atunci nu se teme de cercetare; dacă El nu există, atunci este bine s-o aflăm.

Un răspuns ferm, ortodox, încurajator și luminat de Dumnezeu.

Al doilea element la care trebuie să luăm aminte îl reprezintă autenticitatea vieții noastre creștine ortodoxe. Apa curată a adevărului este păstrată în recipiente ruginite, însă abaterile creștinilor care s-au înregistrat de-a lungul veacurilor nu trebuie să fie atribuite credinței înseși, ca și cum apa a fost cauza lor. Oare vom condamna un stejar din cauza faptului că lemnul luat din el a fost folosit pentru confecționarea de bâte? Nu! O apreciere corectă a adevărului credinței impune să privim la apa curată și pură, nu la recipientele ruginite.

Iubiți frați și surori în Hristos Domnul nostru,

Suntem chemați în această lume să dăm mărturia cea bună despre Iisus Hristos; o mărturie nu doar a cuvintelor ci mai ales a întregii noastre vieți. O mărturie a identității dintre cuvinte și fapte.

Observați, iubiții mei, cât de mare, cât de uriașă este răspunderea pe care o avem în fața istoriei, față de Biserică, față de frații noștri, chiar față de noi înșine, pentru a da această mărturie lumii contemporane, din ce în ce mai secularizate și haotice. Într-o lume în care oamenii suferă din cauza lipsei de libertate, a sărăciei și a șomajului, va trebui ca viața noastră personală și viața Bisericilor noastre să fie în conformitate cu cuvântul Evanghelic. Comunicarea dintre Bisericile Ortodoxe, ca rod al comuniunii Sfintei Treimi, deschiderea brațelor părintești ale acestora și cooperarea noastră ecumenică, în calitate de ortodocși, constituie dovada concretă că Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolică. Exact acest adevăr îl evidențiază și prezența Sfântului Ierarh Nectarie aici; sfintele sale moaște sunt mărturia unității noastre în Hristos, deoarece sfinții ne unesc, anulând granițele și dimensiunea istorică a timpului.

În încheiere, doresc să exprim călduroase mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mare teolog și vrednic Întâistătător al Bisericii Ortodoxe a lui Hristos din România, pentru invitația onorantă, ospitalitatea și dragostea sa generoasă arătată față de noi și vă doresc tuturor ca, împreună, să dăm cu toții mărturia cea bună despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în faptă și cuvânt. Amin!