Sfântul Mina este de origine egipteană. S-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. A trăit în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian. Rămâne orfan pe când era copil. Tatăl i-a murit când avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani după acesta.
Sfântul Mina ajunge în armata imperială, însă, pe 23 februarie 303, când Diocleţian a emis primul edict de persecutare a creştinilor, părăseşte armata şi se retrage în deşert, dedicându-se vieţii ascetice. După puţin timp, Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni.
În vremea petrecută în pustiu l-a întâlnit pe Sfântul Macarie Egipteanul care i-a spus: "Ce cauţi Mina, de unul singur, între cer şi pământ? Locul tău este printre oameni, ca aceştia să ia aminte la cuvintele şi faptele tale. Dacă ai schimbat o haină de ostaş cu alta, atunci sfârşeşte pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie".
Prezent în Cotyaeum la celebrarea unei sărbători păgâne, mărturiseşte fără ezitare că este creştin. Este luat de soldaţi şi dus înaintea prefectului Pyrrhus. Pentru că a refuzat să se lepede de credinţă în Hristos, i s-au tăiat mâinile şi picioarele, apoi capul.
Începând din anul 1874, biserica "Sfântul Mucenic Mina" din Bucureşti păstrează fragmente din moaştele Sfântului Mina. Ele au fost aduse din Egipt şi puse într-o raclă executată în anul 1941, cu sprijinul arhiereului Veniamin Pocitan.
Credincioşii se pot închină la moaştele Sfântului Mina şi în Catedrala mitropolitană din Iaşi. În această Catedrală, printre moaştele celor 32 de sfinţi, se află şi un fragment din moaştele Mucenicului Mina, conform crestinortodox.ro.
Una din minunile Sfântului Mina
Odată, un creştin a mers să se închine în biserica Sfântului Mînă şi a fost găzduit la o casă de străini. Stăpânul acelei case, cunoscând că găzduitul avea bani în sânul său, s-a sculat în miezul nopţii şi l-a omorât. Apoi, tăindu-l bucăţi l-a pus într-o coşniţă şi a ascuns-o în cămara cea mai ascunsă din casă sa.
În vreme ce ucigaşul se află în nevoinţă şi în îngrijorare, cum, unde şi când să se ducă să ascundă părţile celui ucis, i s-a arătat lui Sfântul Mina, călare în chip de ostaş. Gazda a fost întrebată ce a făcut cu străinul care găzduise la ea.
Ucigaşul a mărturisit că nu ştie nimic. Atunci sfântul, pogorându-se de pe cal, a intrat înăuntrul camerei celei mai ascunse şi, aflând coşniţa şi scoţând-o, s-a uitat la ucigaş şi i-a zis: "Cine este acesta?" Iar ucigaşul de frică, a căzut la picioarele sfântului. Iar sfântul, punând la loc toate membrele celui ucis şi rostind o rugăciune, a înviat mortul şi i-a zis lui: "Dă lăuda lui Dumnezeu". Iar mortul, ridicându-se ca din somn şi cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise şi cum a câştigat viaţa a doua oară, a slăvit pe Dumnezeu; iar mulţimea se închină ostaşului ce se arătase şi care-l înviase. Şi după ce s-a ridicat de jos ucigaşul, a luat sfântul banii de la el şi i-a dat omului pe care-l înviase, zicandu-i: "Du-te frate în calea ta". Şi a încălecat şi s-a făcut nevăzut.
