Ortodoxe
Sf. Ier. Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului; Sf. Sfinţit Mc. Antipa, episcopul Pergamului
(Sâmbăta lui Lazăr - Pomenirea morţilor)
Greco-catolice
Sâmbăta Sf. şi dreptului Lazăr. Sf. ep. m. Antipa al Pergamului
Pomenirea morţilor
Romano-catolice
Sâmbăta Sfântă
Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 aprilie.
Sfântul Calinic s-a născut în Bucureşti, la 7 octombrie 1787, într-o familie de credincioşi, fiind cel mai mic dintre fraţii săi.
În jurul vârstei de 20 de ani, s-a călugărit la Mănăstirea Cernica, sub numele de Calinic. Îndrumat de duhovnicul său, Pimen, a început o perioadă de aspre nevoinţe, cu post, rugăciuni, lecturi din Sfânta Scriptură şi din operele Sfinţilor Părinţi.
Era un mare postitor, hrănindu-se cu legume şi pâine o dată pe zi, spunea părintele Cleopa. De la slujbele bisericii nu lipsea niciodată, vorbea puţin cu oamenii şi neîncetat cu Dumnezeu, prin rugăciunea inimii, şi avea darul lacrimilor.
Dobândind astfel o viaţă curată, a fost hirotonit preot şi duhovnic al mănăstirii. A fost plecat pentru un an în Muntele Athos. La întoarcerea de la Athos, după moartea stareţului Dorotei, obştea l-a ales, la 14 decembrie 1818, la conducerea mănăstirii, deşi avea numai 31 de ani.
Din acel moment, a condus mănăstirea 32 de ani, timp în care s-a străduit neîncetat să îmbunătăţească viaţa duhovnicească, astfel încât, după un timp, numărul călugărilor ajunsese la 350.
În 1850 a fost hirotonit arhiereu în scaunul episcopal de la Râmnicu Vâlcea. După 18 ani de păstorire în eparhia Râmnicului, Sfântul Calinic s-a retras, în 1867, la Cernica, simţindu-şi sfârşitul aproape. Pe 11 aprilie 1868, s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat în tinda bisericii "Sfântul Gheorghe", ctitoria sa.
Considerat un adevărat sfânt atât de cei ce l-au cunoscut, cât şi de urmaşi, marele Ierarh Calinic a fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1955.
