Sărbătoare 27 decembrie. Un mare sfânt este pomenit astăzi în calendarul ortodox - Cruce roșie

Sfantul Stefan cunostea foarte bine Scriptura si propovaduia cu multa putere pe Hristos. Saducheii si fariseii au pus niste barbati sa spuna ca L-au auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu. In vremea aceea, blasfemia era pedepsita cu moartea. Ajuns in fata sinedriului, i-a infruntat pe judecatori, iar acestia au cerut ca Stefan sa fie ucis cu pietre. In acele momente, Sfantul Stefan a avut o viziune in care l-a vazut pe Hristos „stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu.“ (Faptele Apostolilor)

Pentru ca exista obiceiul ca cei omorati cu pietre sa nu fie inmormantati in cavoul familiei, se crede ca a fost pus in mormantul unui crestin.

Moastele sale au fost descoperite in anul 415.

Sfantul Apostol Stefan, cel dintai martir al Bisericii lui Hristos, este primul model de jertfa crestina pentru toti.

Mai multe informatii despre Viata Sfantului Arhidiacon Stefan

După Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, mulți veneau la credință prin cuvintele și minunilor Sfinților Apostoli. Înmulțindu-se astfel numărul ucenicilor, Apostolii au ales șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, pe care i-au hirotonit și, prin ei, s-a făcut început treptei diaconiei în Biserică. Cuvântul „diacon” înseamnă „slujitor”, deoarece diaconii erau rânduiți să le fie spre ajutor Apostolilor în slujirea fraților la mesele de obște și la împărțirea milosteniilor către văduve și săraci. Ei predicau, de asemenea, cuvântul Evangheliei, botezau și ajutau la săvârșirea rugăciunilor și a Euharistiei în Biserica din Ierusalim. Cel mai de seamă dintre acești șapte diaconi era Sfântul Ștefan, tânăr plin de Duhul Sfânt, care făcea minuni și propovăduia cu îndrăzneală credința în Iisus Hristos, dovedind-o din Sfintele Scripturi.

La scurt timp după așezarea lui în slujirea aceasta, unii din sinagoga zisă „a liberților, și a cirenenilor, și a alexandrinilor, și a celor din Cilicia și din Asia” au început a se sfădi cu Ștefan, tăgăduind propovăduirea sa. Cum Ștefan apăra credința cea adevărată cu privire la Mântuitorul Hristos, Care S-a născut din pururea Fecioara Maria, S-a răstignit pentru păcatele întregii omeniri și S-a înălțat la ceruri și stă de-a dreapta Tatălui ceresc, iudeii s-au hotărât să-l piardă. Sfântul Ștefan a fost învinuit de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu și dus în fața sinedriului spre a fi judecat. Au fost aduși martori mincinoși care să spună că l-au auzit hulind împotriva templului și a Legii lui Dumnezeu. Atunci însă „cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui Ștefan ca o față de înger” (Faptele Apostolilor 6, 15), pentru că era luminată de harul dumnezeiesc. Sfântul Arhidiacon a rostit o lungă cuvântare, arătând, din proroci, adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei. În cuvântarea sa, a arătat valoarea Legii și a prorociilor, pe care le-a desăvârșit Mântuitorul Hristos. În cele din urmă, Sfântul Ștefan a înfierat cu focul adevărului inimile fariseilor iudei, zicând: „Voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt, precum părinții voștri, așa și voi! Pe care dintre proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi, care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor 7, 51-53).

Atunci cei de față, scrâșnind din dinți și sfâșiindu-și hainele, au hotărât să-l ucidă cu pietre. Dar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt, și-a îndreptat ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și a zis: ,,Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 7, 56). Atunci ei și-au astupat urechile și s-au năpustit asupra lui. L-au târât afară din cetate și au început a-l bate cu pietre, iar ca să poată lovi mai cu putere, și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul (cf. Faptelor Apostolilor 7, 57-58), care va deveni mai târziu marele Apostol Pavel.

Întărită în credință, inima Mucenicului Ștefan a fost o văpaie de dragoste „mai tare decât moartea” (cf. Cântarea Cântărilor 8, 6), pe care n-a putut-o stinge potopul de ură al mai-marilor poporului. Dimpotrivă, dragostea atotcuprinzătoare și atotbiruitoare, după pilda Domnului (Luca 23, 34 ), l-a făcut să roage astfel: „Doamne Iisuse, primește duhul meu; și îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor 7, 59-60). Sfânta Tradiție ne spune că în vreme ce mulțimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ștefan, mai departe, pe Muntele Măslinilor, stăteau și se rugau, dându-i putere de a suferi mucenicia, însăși Maica Domnului, însoțită de Sfântul Ioan, ucenicul cel iubit al Domnului.

Sfântul Ștefan, întâiul diacon și întâiul Mucenic, a fost îngropat în ascuns, prin grija Dreptului Gamaliel și a fiului acestuia, Aviv, în apropierea Templului din Ierusalim.

În urma arătării minunate a sfântului, preacucernicul preot Lucian a aflat locul sfintelor moaște ale Sfântului Ștefan. Acestea au fost descoperite nestricăcioase (în anul 415) și au fost așezate în Sion. Martori oculari la descoperirea moaștelor au mărturisit că „rănile provocate de pietre străluceau ca stelele cerului”!

În timpul domniei Sfântului Constantin cel Mare, sfintele moaște – cu excepția mâinii drepte – au fost aduse la Constantinopol. Mai târziu, în timpul domniei lui Teodosie al II-lea (cel Mic), Biserica din Sion a dăruit surorii împăratului – Pulheria – și mâna dreaptă a Sfântului Ștefan.

Este de menționat că la aflarea moaștelor Sfântului Întâi Mucenic a avut loc un cutremur mare, iar moaștele au umplut de mireasmă pe cei care se aflau în acel loc și auzeau glasurile îngerești spunând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Odată aduse moaștele Sfântului la Constantinopol, acestea au fost depuse în biserica ridicată de Sfântul Constantin cel Mare în cinstea sfântului.

Tradiția spune că, la Biserica Sfântul Ștefan – Saframpolis (fostă Theodoroupolis), din regiunea mai largă a Pontului, împărăteasa Evdochia, soția lui Teodosie al II-lea, mergând la Ierusalim și aducând cu ea spre ocrotire, pentru că era bolnavă, sfintele moaște (piciorul Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan) și înnoptând pentru o noapte într-un așezământ lângă Saframpolis, i s-a arătat în vis Sfântul și i-a descoperit că îndată ce va ajunge aproape de Saframpolis și se va spăla (cu apă) de la izvorul vindecător care era acolo, se va face bine.

Într-adevăr, Evdochia a primit vindecare. De aceea, Împărăteasa Evdochia a dăruit Bisericii din Saframpolis sfintele moaște pe care le avea cu ea, moaște ce se păstrează până astăzi nestricate în noua biserică a Sfântului din Saframpolis, din Nea Ionia, Attiki. Aceste moaște au fost aduse de refugiați în perioada 1922-1924 și reprezintă izvor de sfințire și vindecări din harul Întâiului Mucenic și Arhidiaconului Ștefan pentru creștinii Sfintei Mitropolii de Nea Ionia, Filadelfia, Iraklion și Chalkidona. (Sursa:basilica.ro)

Maine, 28 decembrie, facem pomenirea:
- Sfintilor douazeci de mii de mucenici ce au ars in Nicomidia;
- Sfantului Ind;
- Sfintilor Gorgonie si Petru;
- Sfantului Mucenic Zinon;
- Sfantului Mardonie;
- Sfantului Dorotei;
- Sfantului Teofil diaconul;
- Sfantului Migdonie;
- Sfantului Glicherie preotul;
- Sfintei Domna;
- Sfantului Nicanor, apostolul;
- Sfantului Mucenic Secund;
- Cuviosului Parintelui nostru Vavila;
- Cuviosului Simeon (Simon) "al pietrei", Izvoratorul de mir, ctitorul Manastirii Simonopetra (Simonos-Petras) din Muntele Athos.

Maine facem pomenirea Sfintilor 20.000 de Mucenici arsi in Nicomidia.

Sursa: CrestinOrtodox.ro