Săptămâna Luminată deschide perioada liturgică de 50 de zile până la Rusalii, numită Penticostar, în care rânduielile Bisericii se schimbă. Zilele din Săptămâna Luminată au semnificații speciale, dar și denumire precise: Lunea Albă, Marțea Albă, Sfânta Miercuri, Joia Verde, Vinerea Scumpă sau Fântânița, Sâmbăta Luminată și Duminica Luminată.
Sâmbăta Luminată păstrează în credința populară o serie de obiceiuri. Este singura sâmbătă în care nu se face parastas, pentru că morții vor fi pomeniți la slujba specială de Paștele Blajinilor, în lunea de după Duminica Tomii (ce este sărbătorită la o săptămână după Paște).
În această perioadă, credincioșii nu îngenunchează (nu fac mătanii), ci doar se închină. Hristos nu ne vrea în umilință, ci vrea să ne îndreptăm, nu vrea prosternare, ci căință și biruința asupra propriilor păcate. După Sâmbăta Luminată, urmează Duminica Tomei, o sărbătoare a morților. În această zi, sunt pomeniți cei care au murit înecați.
Sâmbăta Luminată face parte din Săptămâna Luminată. Denumirea de Săptămâna Luminată, din care face parte și Sâmbăta Luminată, explică teologii, provine de la un obicei practicat în vechime, când Botezul era săvârșit în noaptea de Paște. Cei botezați erau numiți „luminați” și purtau haine albe în toată săptămâna de după Paște. Se pare că de la purtarea hainelor albe, această săptămână a primit numele de Săptămâna Luminată.
Prin Învierea Domnului Iisus Hristos din morți, cei din popor cred că Raiul se deschide tuturor sufletelor reținute în prinsoarea iadului începând de la Adam și până la venirea Mântuitorului și rămâne deschis de la Înviere până la Sâmbăta Luminată și Duminica Tomei.
