În anii ´50, termocentrala Paroșeni a fost plănuită de Institutul de Studii și Proiectări Energetice din Ministerul Energiei, după un proiect al unui institut din Moscova.
Potrivit rapoartelor spionilor americani, grupul înființat pentru construcţia termocentralei primise un nume „fals”, pentru a distrage atenția de la proiectele secrete derulate în Paroșeni, arată jurnaliștii de la Adevărul.
„Între 1952 și 1955, Grupul de Șantiere Petroșani a angajat peste 2.000 de oameni. De atunci numărul lor s-a mai redus la jumătate. Aproape 90 la sută dintre muncitorii necalificați proveneau din batalioanele de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii din România. Întreaga suprafață este înconjurată de garduri înalte de doi metri, cu trei straturi de sârmă ghimpată”, arăta o notă informativă a CIA, din decembrie 1959.
Aparatul represiv al statului comunist controla activitatea din zonă: „Securitatea a reușit să prevină toate încercările de dezordine şi greve din regiune, dar acest lucru a putut fi făcut doar cu multă brutalitate”, informa o altă notă secretă a CIA, din 1954.
„Termocentrala este deservită de rețeaua de cale ferată și de o stație feroviară specială. Turbinele stației au fost furnizate de la combinatul Krivoirog. Alte echipamente au fost aduse din Uniunea Sovietică. Cinci – şase specialişti sovietici locuiesc în Petroşani şi supervizează construcția și instalarea echipamentelor”, notau autorii raportului.
La Paroşeni au fost construite turnuri speciale, cunoscute drept cicloane, pentru cernerea cărbunelui. Potrivit notelor CIA, huila era de calitate inferioară şi conţinea 30 – 40 la sută pulbere.
Complexul mai cuprindea o secţie electrică, localizată într-o clădire cu două etaje, numită Camera de Comandă.
Termocentrala Paroşeni, din Valea Jiului, a rămas, în prezent, singura uzină producătoare de energie electrică alimentată cu huilă provenită de la minele Văii Jiului.
