Cu puțin timp înainte de 23 august, Gheorghe Gheorghiu-Dej e ajutat de comuniști să evadeze din lagărul de la Târgu Jiu. Urmează o noapte și-o zi conspirative petrecute în boscheți, în claie de fân, în cimitir, pe văile și pe dealurile din nordul Olteniei. Aceasta este fuga spre putere a celui ce avea să fie unul dintre cei mai siniștri dictatori ai României.
„Subsemnatul, Gheorghe Gheorghiu, în prezent internat în Lagărul Tg. Jiu, cu profund respect supun solicitudinii Domniei Voastre cererea de față, rugându-Vă să bine-voiți a aproba favorabila ei rezolvare. [...] Se împlinesc aproape unsprezece ani de când îmi petrec viața în regim de închisoare, zdruncinându-mi serios starea sănătății mele. [...] Sufăr de ulcer duodenal care necesită o intervenție chirurgicală urgentă, iar după aceasta – lucru principal – un regim alimentar de durată, imposibil de asigurat în condițiile pe cari Lagărul le oferă. Recent, m-am supus la spitalul din Tg. Jiu și unei operații de hemoroizi, o altă boală contractată în timpul detențiunii mele. Un reumatism cronic mă chinuiește în ultimul timp de nesuferit, iar starea mea nervoasă – firește – a suferit și ea. [...] Doresc să mă stabilesc la București, unde am o soră și unde îmi voi putea câștiga ușor mijloacele de existență, fiind maistru electrician“.Scrisoare către comandantul lagărului Târgu Jiu. Data: 19 decembrie 1943. Semnat: Gheoghe Gheorghiu, zis Dej, deținut politic.
După cereri de grațiere, după câteva tentative eșuate de evadare și după multe, multe zile în care e încercat de boli și frustrat de gratiile penitenciarului, Gheorghiu-Dej face acest gest aparent disperat, totuși inutil. Răspunsul comandantului nu va veni niciodată.
Dacă pare curios ca marele, despoticul, necruțătorul Gheorghiu-Dej să-și afișeze cu așa dezinvoltură neputințele e doar pentru că acesta nu făcea decât să urmeze directivele de partid. Ștefan Foriș, secretarul general al Partidului Comunist din România (PCdR), voia ca eliberarea lui Dej din închisoare să se facă numai prin „mijloace legale“. Dej fusese informat de această decizie, la 12 octombrie 1943, de Emil Bodnăraș, chiar în spitalul din oraș. Așadar, lui Dej îi rămânea să bată la porțile închise ale penitenciarului și să aștepte.
„Angajamentul în fața întregii familii“
Situația politică din România și disensiunile dintre comuniștii împărțiți în „grupul din închisori“ și „grupul din libertate“ îl fac însă pe Dej să-și exerseze abilitățile de complotist: stabilește cu același Bodnăraș un plan în două episoade. 1. Înlăturarea „provocatorului“ Foriș de la conducerea partidului. 2. Organizarea planului de evadare din pușcărie. La 16 aprilie 1944, Dej primește scrisoare: „O parte a [...] angajamentului pe care mi l-am luat în fața voastră și, prin voi, în fața întregii familii, a fost îndeplinit“. Foriș fusese eliminat. Urmează evadarea!
Sunt desemnați să organizeze cealaltă parte a „angajamentului“ avocatul Ion Gheorghe Maurer și Mihail Roșianu, secretarul Regionalei Oltenia a PCdR în ilegalitate, inspector școlar în legalitate. În cel mai scurt timp, aceștia pregătesc terenul, stabilesc rute, case conspirative, vorbesc cu ajutoare și cu deținuți. Evadarea are loc undeva între 9-17 august, însă data exactă nu poate fi stabilită de istorici întrucât mărturiile participanților conțin date contradictorii. Acestea se găsesc în colecția „Gheoghe Gheorghiu-Dej“, de la Arhivele Naționale, ca urmare a inițiativei Institutului de Istoria a Partidului de a crea o variantă „oficială“ cu privire la evadarea lui Dej. Totuși, majoritatea celor care au cercetat evenimentul e de acord că ziua a fost 16 august, a doua după Sântămăria Mare.
Continuarea pe historia.ro
