Pentru toate acestea şi ilegalităţile adiacente, a adunat mai multe sentinţe cu ani grei de închisoare, plus câteva pedepse capitale. A scăpat de ştreang, ca orice as al escrocilor, de fiecare dată.
Despre profesia sa de bază, hoţia, vorbea cu respect, aşteptând din partea interlocutorului recunoaşterea şi aprecierile cuvenite. Faptele şi legendele care circulau despre el l-ar fi recomandat drept un veritabil Goliat, dar nu transmitea nimic înfricoşător sau negativ: avea un fizic firav, deloc impunător, cu mâni subţiri şi nişte ochii negri, sclipitori şi mereu curioşi. În cele mai multe momente era prietenos, jovial, săritor chiar. Ceea ce frapa cel mai mult, însă, era ţinuta sa de deţinut: mereu impecabilă, foarte curată pentru condiţiile mizere ale unei închisori.
Aceasta ar fi o scurtă prezentare a lui Bogdan, zis şi Covaciu, făcută de clujeanul Lajos Kovács în cartea sa Scurta părintelui Anaklét, apărută la Budapesta, în 2008. Bogdan a fost unul dintre cei mai performanţi manglitori pe care i-a cunoscut România, de numele lui legându-se poveşti incredibile.
Mai multe, în România Liberă.
