Majoritatea pestilor au icre comestibile, cu cateva exceptii. Cei mai cunoscuti pesti ai caror icre sunt toxice sunt: mreana, somnul pitic si mihaltul.
Intoxicatia cu icrele acestor specii nu este grava, manifestandu-se prin greata, diaree si dureri de cap. Icrele de somn sunt neplacute la gust si relativ indigeste, provocand intoxicatii doar in cazul persoanelor sensibile.
Dezavantajele utilizarii alimentare a icrelor preparate acasa sunt destul de putine: au un continut relativ ridicat de colesterol (se consuma doar ocazional de care varstnici si de catre persoanele cu un nivel ridicat al colesterolului circulant), caviarul si icrele conservate au un continut destul de ridicat de sodiu si de clor (se va evita consumul de icre sarate in caz de hipertensiune, retentie hidrica, boli cronice degenerative), icrele negre si cele rosii (de Manciuria) au un nivel ridicat de purine (nu se consuma de persoanele ce sufera de guta sau hiperuricemie).
Mare atentie la icrele ce provin de la pastrav, deoarece pot fi infestate cu ouale celei mai lungi tenii, vierme lat parazit intestinal lung de 10–20 m, botriocefalul Diphyllobotrium latum.
Aceste icre trebuie sarate si obligatoriu congelate sau pestele tratat termic inainte de consum, pentru distrugerea parazitului. De asemenea, atentie si la icrele de stiuca, salau sau unele specii de somon.
