Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, din 9 martie, s-a suprapus peste începerea anului agricol tradițional și a generat o sărbătoare tradițională românească, Mucenicii sau Măcinicii. Aceștia se împart spre pomenirea morților, iar beția de astăzi are caracter de ritual.
Sfinții 40 de mucenici din Sevastia au fost soldați romani ce au primit moartea mucenicească în vremea împăratului Liciniu, în secolul IV. Datorită faptului că nu au acceptat să aducă jertfă zeilor, cei 40 de tineri au fost aduși la marginea lacului Sevastiei și aruncați dezbrăcați în apele înghețate. Pe malul lacului era amenajată o baie caldă pentru cei ce s-ar fi lepădat de Hristos și s-ar fi închinat zeilor. Doar unul dintre soldați, mai slab în credință, a ieșit din apa înghețată și, imediat ce a intrat în baia încălzită, a murit. În locul lui și-a mărturisit credința în Hristos unul dintre gardieni, care s-a alăturat celorlalți 39. Cu toții au primit cununa muceniciei. De altfel, ziua de 9 martie este o sărbătoare de pomenire a morților, când se împart măcinicii, dar și fructe, nuci și alune.
Măcinicii se dau de pomană
În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici sau brădoși, alimente rituale mâncate sacramental în ziua de 9 martie și împărțite spre pomenirea morților. În Moldova și Ardeal, aceștia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. În zona de sud a țării, se păstrează aceeași formă antropomorfică, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. În Muntenia, pe lângă brădoșii obișnuiți, se face o Uitata pentru morți, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copii îl joacă în jurul focului și care este dedicat celor morți care în timpul anului au fost uitați. Măcinicii pot fi și în formă de albină, pasăre sau colac (cerc). Copturile (în număr de 40, 44 sau mai mulți) sunt sfințite la biserică și împărțite, uneori cu o lumânare aprinsă și un pahar de vin, spre pomenirea strămoșilor.
Începe noul an agrar
În această zi s-au suprapus, însă, două sărbători: una de înnoire sezonieră a timpului - Anul Nou agrar - când Dochia (anul vechi) moare, prefăcându-se în stană de piatră, și prima zi a Moșilor, jertfiți prin ardere pe rug pentru credința lor creștină neclintită. Fiind zi de început de anotimp și an (agrar), în 9 martie se făceau previziuni privind anotimpul și roadele: înghețarea pământului spre ziuă însemne că toamna va fi târzie și fără brume. „Cum va fi timpul în ziua de Măcinici, așa va fi toată primăvara”. Având credința că începerea lucrului la An Nou atrage după sine belșugul, în ziua de 9 martie era recunoscută de tradiție pentru „scoaterea plugului”, simbol al anului agrar ce începea. Tot acum se făceau înțelegeri între gospodari (tovărășie, sâmbrie) pentru a se ajuta la plug.
