Într-o zonă mlăștinoasă din localitatea sălăjeană Gâlgău Almașului există un ochi de apă care – spun localnicii – nu îngheață niciodată. Oamenii spun că ar fi un lac fără fund, în care ar fi pierit, de-a lungul timpului, oameni și animale.
Profesorul Victor Turian, acum pensionar, își amintește cum, pe vremurile copilăriei sale, tăul - care se afla chiar în grădina familiei sale, era numit de localnici ”ochi de mare”.
”Era o suprafață nu mai mare de 20 - 30 de metri pătrați, cu pământ mișcător. Sub apă era o pojghiță de plante, iar sub vehetație era un nisip fin. Interesant era că apa nu îngheța niciodată”, povestește profesorul.
Ciudățenia legată de faptul că apa nu îngheța oricât de frig ar fi fost afară a stârnit imaginația localnicilor, care s-au gândit că ochiul de apă ar putea fi o rămășiță a vechii Mări Sarmatice, de unde și numele de ”ochi de mare”. ”Cred, mai degrabă, că tăul ar fi alimentat de un izvor de mare adâncime, care a fost descoperit în zonă pe vremea Ungariei, când s-a forat acolo pentru a extrage petrol. Fiind un izvor de mare adâncime, temperatura este constantă și ușor mai ridicată, ceea ce ar putea explica faptul că nu îngheață”, este de părere profesorul Aurel Medve, profesor și fost director la o școală din apropiere, dar mai ales un împătimit cunoscător al naturii Sălajului.
Cu toate acestea, există și alte argumente pentru teoriile fantastice ale localnicilor: ”În cele patru capete de sat există câte o fântână cu apă sărată”, explică profesorul Turian.Sursa: adevarul.ro
