La mijlocul secolului al 18-lea, prințul napolitan Raimondo di Sangro a realizat o ciudată experiență: închis în laboratorul său de alchimie, nobilul italian a reușit, printr-un procedeu care în zilele noastre este necunoscut, să pietrifice două corpuri pentru a le evita descompunerea. Rezultatul acestei munci macabre este vizibil și azi, în Italia. Atenție, imaginile sunt șocante și vă pot afecta emoțional!
Toată povestea a început în 1994. De când di Stigliano a confirmat existența celor două "mașinării anatomice" (nume dat cadavrelor de însuși creatorul lor, prin 1763), acestea nu și-au mai schimbat nimic din aspect. Sunt păstrate în două vitrine ovale, în subsolul capelei, la dispoziția curioșilor care doresc să contemple acest spectacol dezgustător.
Despre felul în care prințul Raimondo di Sangro a pietrificat venele celor două corpuri s-au lansat foarte multe ipoteze. La vremea aceea, se afirma că victimele erau doi dintre servitorii prințului, pe care acesta îi sacrificase, pentru a face experiențe pe ei. Au existat însă și sceptici, care s-au îndoit că un asemenea gânditor și nobil ilustru ar fi putut să comită asemenea atrocități.
Prințul Raimondo provenea dintr-o familie foarte aplecată asupra ezoterismului și a practicilor oculte hinduse. Cunoscând foarte bine lumea complexă a alchimiei, el a început să facă experiențe de palingenezie. La fel ca și obținerea pietrei filozofale, palingenezia este unul dintre marile vise dintotdeauna ale alchimiștilor: să facă să renască din cenușă ființe omenești, animale sau plante.
Pentru a nu fi acuzat de necromanție, di Sangro păstrează secretul asupra incursiunilor sale în cimitire sau în cripta familială, care au drept scop obținerea materiei prime necesare obscurelor sale cercetări, întreprinse în laboratorul palatului Sangro.
Dacă ar fi să ne ghidăm după o legendă locală, primele rezultate palingenezice satisfăcătoare le-a obținut prin 1754, când, încercând să calcineze niște oase omenești, a spart din greșeală un flacon cu cenușă în apropierea cuptorului. La câteva secunde după ce conținutul flaconului s-a răspândit, di Sangro și ajutorul său, pe nume Origlia, au văzut, uluiți, un bărbat de vârstă mijlocie, complet dezbrăcat, care a apărut din cenușă. Imaginea s-a volatilizat însă în câteva clipe.
Acest succes efemer nu i-a mai reușit niciodată nobilului alchimist, dar l-a mobilizat în cercetările sale. Din 1760, el s-a consacrat definitiv studiului palingeneziei, beneficiind și de ajutorul inestimabil al unuia dintre cei mai cunoscuți medici anatomiști ai epocii, Giuseppe Salerno. Împreună, au reușit să construiască cele două "mașinării anatomice" care au rămas până în zilele noastre.
Observate mai de aproape, cele două trupuri pietrificate se remarcă prin faptul că sunt două corpuri de sex opus. Cel mai mic dintre ele, care stă în poziție normală, și-a conservat testiculele, pe când celălalt, care este fără îndoială cel al unei femei, are inima foarte dilatată și ochii perfect intacți, scrie formula-as.ro. Dilatarea inimii și poziția brațelor arată că femeia a murit în timpul unui efort fizic foarte mare. Poate în timpul unei nașteri. Câțiva medici care au studiat cu atenție corpul cred că această femeie, pentru a-și ușura durerile nașterii, s-a agățat de marginea patului cu una dintre mâini, murind în timp ce încerca să nască.
Această explicație comportă o mare lacună: dacă di Sangro a realizat experiența pe un cadavru, cum a procedat? Cum a putut pietrifica mii de vene și vinișoare, adesea de subțirimi milimetrice? Răspunsul este terifiant: procesul de pietrificare nu s-a putut realiza decât în urma injectării unui produs necunoscut, răspândit în tot organismul. Cu alte cuvinte: victimele au fost vii, inima lor a răspândit în întreg corpul soluția pietrificatoare. Pentru a evita orice acuzare de asasinat, prințul Raimondo a extirpat stomacurile celor două corpuri, împiedicând identificarea metodelor sale foarte puțin ortodoxe, dar un text bizar, publicat în timpul vieții prințului, prin 1766, intitulat "Notă scurtă asupra a ceea ce se vede în casa principelui de Sansevero, D. Raimondo di Sangro, în orașul Napoli", afirmă că în esofagul și în inima femeii se puteau observa semne evidente de otrăvire prin înghițirea de substanțe toxice.
