Fitoterapeuții, botaniștii și iubitorii naturii care colindă la începutul primăverii lizierele pădurilor de conifere și fagi din zonele deluroase și montane din România, dau adesea peste o plantă înflorită care nu spune nimic marii majorități a oamenilor. Este vorba de așa numitul spânz (Helleborus sp) o plantă despre care se vorbește tot mai mult în ultimul timp, și pe care specialiștii o văd în viitorul apropiat un adevărat leac minune contra cancerului. Extrem de apreciat, controversat, dar fără doar și poate insuficient studiat, spânzul este o plantă care are potențialul de a salva milioane de vieți!
Efectele curative ale spânzului negru au ieșit de mult timp în evidență. În vechime, spânzul era folosit în tratarea psihozelor, diareei și hemoroizilor. Începând cu zorii secolului XX, spânzul a fost folosit în tratamentul isuficienței cardiace, precum și în rol de diuretic naturist. În medicina tradițională germană, decoctul din rădăcină de spânz era un remediu faimos contra epilepsiei, crizelor de isterie, melancoliei, disfuncțiilor menstruale, constipației, afecțiunilor ficatului, gutei și reumatismului.
Pentru tratamentul extern, rădăcina de spânz era uscată, măcinată și presărată asupra iritațiilor rebele, ulcerațiilor și acneei rebele. Tot în tratamentul extern, spânzul a dat rezultate foarte bune în cazurile de reumatism, dureri de sciatică și migrene. În cazul abceselor și rănilor infectate, cataplasmele cu frunze de spânz sau rădăcina acestei plante grăbeau procesul de vindecare.
Lupta spânzului cu cancerul
Primele cercetări sub lupa științei au scos la iveală că spânzul conține numeroase substanțe glicozize, heleborina, helebrina, rezine, saponozide, protoanemonina și diverse minerale. Spânzul a mai fost folosit cu succes în tratamentul naturist al unor forme de paralizii. El mai conține protoanemonină și ranunculină care-i conferă un gust acru și în cantități mari provoacă arsuri ale ochilor, cavității bucale și gâtului.
Totuși, spânzul administrat sub o strictă și competentă observație medicală pare să fie un eficient medicament naturist pentru cazurile de cancer în stare latentă. În medicina populară românească și nu numai, tinctura de rădăcină de spânz era folosită în tratamentul paraliziilor și altor afecțiuni ale sistemului nervos. În medicina tradițională rusă, spânzul din specia Helleborus orientalis era folosit cu succes în curele de slăbire.
Vracii din vechime erau conștienți de toxicitatea ridicată a acestei plante și nu sfătuiau pe nimeni să o ia după cum i se năzare. Fapt subliniat și de medicii din zilele noastre, care interzic categoric autotratamentul cu spânz, din aceleași motive. Bazele tratamentului integral al cancerului cu ajutorul spânzului au fost puse de către controversatul teozof și medic naturist Rudolf Steiner.
Vezi mai multe aici.
