Mii de oameni, la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală pentru a se închina moaștelor Sfântului Nectarie

Mănăstirea Radu Vodă, cu hramul Sfânta Treime, are ca protector, din 2002, pe Sfântul Nectarie Taumaturgul. Părticele din moaștele Sfântului Nectarie, dăruite mănăstirii în 2001, sunt așezate într-o raclă care stă în partea stângă a bisericii, sub un baldachin.

Sâmbătă, moaștele Sfântului Nectarie de la Eghina (Grecia) au fost scoase în procesiune din mănăstire și puse spre închinare într-un baldachin așezat în curte.

Mii de oameni, din București și din alte localități din țară au venit să se închine moaștelor Sfântului Ierarh Nectarie la sărbătoarea prăznuirii sale, acesta fiind considerat un vindecător de cancer și de alte boli și un sprijin pentru cei aflați la necaz. Oamenii au așteptat la coadă pentru a ajunge în curtea bisericii și a se închina raclei în care sunt părticele din moaștele Sfântului Nectarie.

"Ori de câte ori simt nevoia, vin și mă rog cu convingerea că Sfântul Nectarie îmi ajută și îmi schimbă viața în bine. Și așa și este", a spus Cristina, o femeie de 40 de ani, care a venit în Capitală pentru această sărbătoare încă de joi.

Moaștele Sfântului Nectarie vor rămâne spre închinare până duminică noapte, când vor fi reintroduse în biserică.

Sfântul Nectarie Taumaturgul, adică Vindecătorul sau Cel ce tămăduiește, este cunoscut pentru minunile pe care le făcea încă din timpul vieții, cu rugăciunile sale fierbinți pentru toți ce-i cereau ajutorul. După trecerea sa la cele veșnice, mormântul său a devenit loc de pelerinaj, iar înalții ierarhi ai Bisericii, văzând minunile ce se săvârșeau acolo și descoperind moaștele neatinse și plăcut mirositoare, au hotărât canonizarea Sfântului Nectarie.

"Acesta este, pentru întreaga lume ortodoxă, ajutor trimis de la Dumnezeu pentru cei aflați în suferință, în nevoi, în boli de toate felurile. Pe lângă acatistul și rugăciunea stăruitoare către Sfântul Nectarie, pe lângă pelerinaje la sfintele sale moaște, lectura minunilor de netăgăduit ce s-au săvârșit este un prilej de a cunoaște mai multe despre Sfântul Nectarie Taumaturgul și despre dragostea sa nemărginită pentru oamenii aflați în suferință", a spus preotul Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Sfântul Nectarie, unul dintre cei mai noi sfinți canonizați de Patriarhia Ecumenică în secolul trecut, s-a născut în anul 1846, în Silivria Traciei (localitate lângă Constantinopol), din părinți săraci, dar foarte evlavioși. La botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educație creștinească. După primii ani de școală, Anastasie este trimis să învețe carte la Constantinopol, unde studiază teologia și scrierile Sfinților Părinți. Aici, sufletul său începe să-l descopere pe Hristos în inima sa, prin rugăciune, prin citirea cărților sfinte și prin cugetarea la cele dumnezeiești.

După ce a terminat studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot și apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia superioară. Mai mulți ani, evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la biserica Sfântul Nicolae din Cairo, capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor și povățuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie și blândețe. De aceea era mult căutat de credincioși și iubit de toți.

Dorind la bătrânețe să se retragă la mai multă liniște, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioși și ucenici, o frumoasă mânăstire de călugărițe în insula Eghina, rânduind aici viață desăvârșită de obște, după tradiția Sfinților Părinți. Apoi s-a retras definitiv în această mânăstire și a dus o viață de smerenie și slujire, de dăruire totală și rugăciune neadormită, ajutându-i pe toți cei care veneau și îi cereau binecuvântare, rugăciune și cuvânt de folos sufletesc.

Simțindu-și sfârșitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie le-a spus ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. După aproape două luni de suferință, Sfântul Nectarie și-a dat sufletul, la 8 noiembrie 1920, fiind înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credință la ajutorul lui.

După mai bine de douăzeci de ani, trupul său a fost găsit în mormânt întreg și nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mânăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaștele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie.