Mesajul apărut azi-noapte pe contul de Facebook a lui Corneliu Vadim Tudor

Familiei domnului Corneliu Vadim Tudor

Îndurerată familie,

Am primit cu tristețe vestea trecerii neașteptate din această viață a domnului Corneliu Vadim Tudor, scriitor, jurnalist și om politic, implicat activ în viața publică românească, mai ales după anul 1990.
Om credincios și erudit, patriot și bun orator, domnul Corneliu Vadim Tudor va rămîne în memoria românilor pentru pasiunea și spiritul său dinamic, dovedite în susținerea propriilor sale convingeri.
În aceste momente grele de suferință și durere pentru dvs. și toți cei care l-au cunoscut, rugăciunea pentru el și pomenirea lui cu recunoștință rămîn legătură de iubire mai tare decît moartea și mîngîiere pentru suflet.
Ne rugăm Mîntuitorului Iisus Hristos, Biruitorul Morții și Domnul Vieții, Care ne spune: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!" (Ioan 11, 25), să așeze sufletul lui Corneliu Vadim Tudor împreună cu drepții, în lumina și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfîrșit!
Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe și binecuvîntări pentru familia îndurerată,
DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

* * *

A fost una dintre personalitățile publice care au marcat ultimii 25 de ani, cu bune și cu mai puțin bune. Și-a urmărit consecvent proiectul lui politic, chiar și atunci cînd, din dorința de a se face înțeles, mesajul lui naționalist era exagerat. Și-a iubit cu ardoare țara, cum puțini pot s-o facă. (…) Un om complex, care nu poate fi judecat superficial. Prin tot ceea ce a făcut, și-a găsit locul în Istoria României post-decembriste.

ION ILIESCU,
fostul președinte al României

* * *

În ultimii 25 de ani am colaborat mult (n.r. cu Vadim), în calitate de parlamentari și senatori ai României. Eram apropiați încă de pe timpul când eram prim-ministru. Iubea mult oamenii, în special cei în nevoie. Încerca să rezolve totul. O mare personalitate, un om de cultură, o persoană complexă. Sigur, mulți îl acuză de atacuri asupra lor. Asta era și pe fondul acestei boli teribile, diabetul. El era un om extraordinar de sensibil, nu ținea dușmănie. Din când în când mai venea pe la mine și discutam. Ne-am auzit la un telefon în urmă cu o lună de zile. Condoleanțe pentru această pierdere, nu numai familiei, ci întregii țări.

NICOLAE VĂCĂROIU,
fostul prim-ministru al României

* * *

Condoleanțe familiei lui Corneliu Vadim Tudor.

VICTOR PONTA,
prim-ministru

* * *

Dispariția lui Corneliu Vadim Tudor lasă un mare gol în viața politică românească, în cultura românească, în publicistica românească. N-a fost ușoară colaborarea nici a mea, nici a altor colegi cu Vadim. Era un om cu o personalitate deosebită. A fost uneori cam aspru în exprimări, dar acesta a fost felul lui de a fi.

GHEORGHE FUNAR,
fost secretar general al PRM

* * *

Am petrecut ani buni cu cel care a fost Corneliu Vadim Tudor și, în mod cert, simt, acum, că am pierdut o parte din viața mea, cu toate amintirile care sînt legate de această parte a vieții.

LUCIAN BOLCAȘ,
fost vicepreședinte PRM

* * *

Ce blestem o fi pe poporul acesta de toți oamenii de cultură valoroși se sting în sărăcie?
Am deschis televizorul și am văzut breaking news: A MURIT VADIM TUDOR. Am trăit un sentiment ciudat pe care nu cred că îl pot descrie. De neîncredere, de refuzarea situației, de tristețe și confuzie. Tot nu îmi venea să cred. A venit Loredana și mi-a cerut să îi povestesc o amintire despre el. Nu îmi venea niciuna. Vid. Și îmi era necaz că, după 17 ani de stat în PRM și în apropierea lui, nu sunt în stare să îi dau trei vorbe. M-am mobilizat și mi-am adus aminte una. Vadim nu spunea niciodată că merge să doarmă. El se odihnea. Și nu suporta ca vreun colaborator să doarmă. Dacă te suna la 3 sau la 5 dimineață, și cam asta era intervalul orar, pentru că lucra noaptea, și îndrăzneai să spui că dormi, te alegeai cu o teorie că țara are nevoie de politicieni lucizi, care stau de veghe și se preocupă de soarta ei, că îți venea să îți iei câmpii.

Povestindu-i asta Loredanei, mi-am amintit că am acasă o biblioteca întreagă de la Vadim. Volumele scrise de el, cu autograf pentru mine, pentru mama, pentru copil sau care îi plăceau, pur și simplu. Mergea la librărie, se aproviziona cu zeci de cărți și dacă remarca una, în mod expres, se întorcea și cumpăra câte 10 exemplare pe care le făcea cadou parlamentarilor, în special celor care îl scoseseră din sărite și își vărsase nervii pe ei. A doua zi îi părea rău și îi chema să le dea cartea, vorbindu-le ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Când am ajuns acasă, azi, am început să caut prin bibliotecă volumele de la el. Pe fundal, îi auzeam la emisiunea lui Ciutacu pe Codrin Ștefănescu și Lucian Bolcaș. Povesteau lucruri pe care nimeni dintre cei care nu i-au stat în preajma nu le-ar înțelege. Că nu era un om rău. Se ambala, jignea, a doua zi îi părea rău, te suna ca și cum nu se întâmplase nimic și îți mai dădea o sarcina. Apoi venea cartea. Sau un semn de carte. Sau o moneda reprezentând vreun voievod. O muzicuță. Ceva... În rest, era jovial, îi plăceau glumele și să povestească despre orice. Nu îl prindeai nepregătit pe vreun subiect. Lucram la doctorat și mă lăudăm cum îl traduc eu pe Pareto, dând să explic cine e persoana. Mi-a vorbit despre teoria elitelor atât de aplicat că am rămas cu gura căscată. „La naiba! L-a citit în altă limba!“

În timpul emisiunii, mi-a telefonat și Ion Manzana, fostul lider de grup PRM din Camera Deputaților. Avea lacrimi în glas. Ne sunase recent Vadim pe amândoi și rememoram discuția. Ne gândeam ce forță a avut partidul în 2000 și ce oameni erau în parlament din partea PRM. Pe lângă vedetele Loghin și Dolănescu, erau intelectuali de marca: Mihai Ungheanu, Gheorghe Buzatu, Lucian Bolcaș și aripa tânăra, noi, croiți pe același calapod: nervoși, naționaliști, cu replică la orice. Înainte să plec din partid, Vadim, căruia îi spusesem, mă prezenta lui Nicolae Văcăroiu: „Președinta organizației de tineret. A vrut să plece din PRM, dar sângele apă nu se face“. Parțial a avut dreptate. Sângele a rămas același, dar am plecat. Din motive pe care i le-am scris și le-a înțeles, având în vedere că am fost printre puținii care a scăpat de „botez“ după dezertare.

Gata! Am găsit și ultima carte pe care mi-a făcut-o cadou înainte să părăsesc PRM: „Isabelle Bricard - Dicționarul oamenilor celebri în fața morții“...