Mă numesc Norocel, sunt din București. Tatăl meu a fost operat de cancer la colon cu metastaza, în 2014. A făcut mai multe reprize de chimioterapie la Spitalul Fundeni, cu pauze. După ultima pauză, de câteva luni, în martie 2016, tomograful ne-a arătat o creştere în mărime și o înmulțire a nodulilor canceroşi. Atunci a început din nou chimioterapia, iar noi am început să ne pierdem speranţele. După încă o serie de chimioterapie, în iulie a fost din nou la tomograf.
În perioada în care aşteptam rezultatul (cca. 3 săptămâni), l-am descoperit pe sfântul Nectarie la Mănăstirea Radu Vodă. M-am așezat la coadă şi, când am îngenuncheat în fata raclei, am simţit o mireasmă puternică, dar care nu era de la crinii şi florile din jur. Atunci am simţit ca mireasma venea de la moaștele sfântului. M-a trecut un fior şi am putut spune din tot sufletul o scurtă rugăciune pentru tatăl meu. În același timp am avut şi o convingere că mă va ajuta. Apoi am revenit la Sfânt în fiecare zi, timp de două săptămâni până la aflarea rezultatului de la tomograf. M-am rugat cu putere, la amândoi sfinţii (Sfântul Nectarie și Sfântul Efrem), în fiecare zi, şi în perioada asta de două săptămâni am simțit că rugăciunea îmi va fi ascultată. Totuşi mireasma puternică am simțit-o doar în prima zi, când am îngenuncheat prima oară, a fost ca o confirmare a prezenţei și o bună primire din partea Sfântului Nectarie, făcându-mă să cred, şi să vin în continuare, zi de zi.
În noaptea de dinaintea aflării rezultatului, am dormit cu crucea de la gât strâns în mână, toată noaptea. Dimineața m-am trezit foarte uşor şi curat, foarte odihnit şi bine dispus. Nu îmi aduc aminte de când nu m-am mai trezit într-o stare aşa perfectă dimineața, probabil de la sfârşitul copilăriei. Toată viaţa mea m-am trezit morocănos, indispus, nervos și fără chef de a vedea sau vorbi cu cineva. Invariabil. Indiferent dacă ziua anterioară a fost foarte bună, eu tot nefericit mă trezesc. Însă dimineața aceea nu o voi uita.
A fost ca şi când aş fi fost introdus în atmosfera de bucurie ce urmă, ca şi o prevestire a veștii bune. Eram atât de convins că am găsit cheia bunei dispoziții, încât i-am spus şi tatălui meu cu care mergeam la spital în acea dimineață, eram absolut convins de formula cu crucea strâns în mână, pe timpul nopţii. Vreau să vă spun că de atunci dorm mereu cu crucea în mână, însă nu am mai avut nici o dimineață aşa de binecuvântată ca aceea.
În sfârșit vă spun şi minunea: în dimineaţa aceea, eram la spital în mijlocul pregătirilor pentru nouă şedinţă de chimioterapie, adică lăsat rând la coadă, înscriere la camera de gardă, înscriere pe lista de tratament, astfel încât intrasem în rutină obișnuita, fără să mă gândesc și uitând complet de rezultat (dealtfel, nici nu eram sigur că a venit rezultatul). Și atunci a venit tatăl meu, care fusese în celălalt cabinet, pentru documente, şi ținea în mâna rezultatul de la tomograf prin care se confirma reducerea mărimii şi stagnarea numărului de noduli canceroşi. Am simțit atunci semnul de a Dumnezeu și am ridicat ochii spre cer, însă nu mă puteam bucura cu voce tare, aflându-mă între o mulțime de pacienţi. Pe lângă bucurie și mulțumire, am avut şi senzaţie de firesc, ca şi când era normal să mă ajute Sfântul Nectarie, după atâtea rugăciuni (asta cred că nu este bine, siguranţa mea de a primi ceva în schimbul rugăciunilor).
De atunci, am mulțumit sfântului și m-am rugat în continuare, însă fără focul de la început. Acum rugăciunea mea și mulţumirile nu mai sunt arzătoare şi nu mă aştept la lucruri bune.
Am înţeles acum că numai rugăciunea cu foc, cu lacrimi în suflet, cu putere, poate face minuni. Rugaţi-vă din suflet la Sfântul Nectarie şi la Sfântul Efrem, şi veţi primi!
www.ortodoxiatinerilor.ro
