Lucrul neştiut, până acum, despre lobodă. Mai mănânci?

Panta conţine glucide, celuloză, proteine, substanţe minerale (potasiu, fosfor, calciu), acidul oxalic liber, pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi. Loboda are cantităţi semnificative de vitamina K şi de două ori mai multă vitamina C decât lămâia şi spanacul.

Frunzele ei au un gust uşor sărat şi acrişor şi o textură fină. Sunt folosite în special în bucătărie, în salate, borşuri, ciorbe sau plăcinte şi ca remediu natural în medicina populară. Acestea se pot conserva peste iarnă în borcane sau se pot păstra în congelator, menţinându-şi intacte atât gustul cât şi proprietăţile hrănitoare, potrivit site-ului ierburiuitate.wordpress.com.

În scop fitoterapeutic, se utilizează frunzele şi uneori seminţele.

Loboda are acţiune depurativă, diuretică, remineralizantă, emolientă, emetică, calmantă şi vitaminizantă.

Datorită conţinutului de fibre este recomandată pentru reglarea digestiei şi prevenirea constipaţiei, dar împiedică şi apariţia hemoroizilor şi a cancerului de colon.

Prin conţinutul de vitamina K, ajută la fixarea calciului, dar şi la întărirea vaselor de sânge. Astfel, loboda împiedică formarea cheagurilor de sânge, reducând riscul atacurilor cerebrale, scrie Garbo.ro. Datorită conţinutului de vitamina C, la rândul său antioxidant puternic, loboda favorizează procesul de regenerare celulară şi întăreşte sistemul imunitar al organismului.