ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI cunoscută în popor și sub denumirea Stretenia sau Ziua Ursului, este sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioara Maria, conformându-se Legii, a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea Domnului, pentru curățirea ei.
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI. La 40 de zile de la Nașterea Domnului, pe 2 februarie, Biserica prăznuiește un eveniment deosebit de important din viața pământească a Mântuitorului, un mare praznic împărătesc: Întâmpinarea Domnului, una din cele mai vechi sărbători religioase creștine.
Prima atestare documentară a acestei sărbători se găsește în însemnările de călătorie ale pelerinei Egeria, care scrie că această sărbătoare se ținea prin anii 382-384, la Ierusalim, la 40 de zile de la Nașterea Domnului. Printre autorii care au întocmit Slujbe închinate acestui praznic se numără Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Grigorie Teologul, precum și Sfântul Ioan Gură de Aur, scrie ziuadeconstanta.ro.
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI s-a petrecut când s-au împlinit 40 de zile de la nașterea Pruncului Sfânt, Care a fost dus la Templul Ierusalimului, după Legea lui Moise, potrivit căreia orice întâi născut de parte bărbătească trebuia să fie închinat Domnului și să se dea jertfă, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, pentru purificarea mamei. Preasfânta Fecioară Maria, deși nu avea nevoie de purificare, deoarece a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei, s-a supus cu smerenie Legii timpului. Fiul lui Dumnezeu întrupat a fost purtat în brațe de Fecioara Maria, care I L-a încredințat în biserică dreptului Simeon care I S-a închinat cu smerenie. Mare cărturar al Legii Vechi, dreptul Simeon s-a născut cu 360 de ani înainte de Nașterea Domnului și ducea o viață sfântă, căruia i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristos, după cum ne relatează Sfântul evanghelist Luca. Simeon, iubitorul de Dumnezeu, l-a luat pe prunc în brațe și mulțumind Domnului. În acea zi, Dreptul Simeon a trecut la Domnul.
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI, oamenii prognozau cum va fi vremea
Se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic. Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Al Mare sau Martin. Pentru a câștiga bunăvoința animalului sălbatic, ei așezau pe potecile pe unde obișnuia să treacă acesta, bucăți de carne sau vase cu miere de albine.
Se consideră că puterea acestui animal era transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, dacă aceștia se ungeau, în ziua de 2 aprilie, cu grăsime de urs. De asemenea, pentru a fi puternici și căliți în viață, copiii firavi erau botezați cu numele de Ursu. Bolnavii de „sperietoare" erau tratați în această zi prin afumare cu par smuls dintr-o blană de urs iar, în satele pe unde se întâmpla să treacă țiganii ursari, se obișnuia ca bărbații să fie călcați terapeutic de către urșii dresați.
Se credea că, dacă în aceasta zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.
De ziua ursului, în funcție de starea vremii, bătrânii făceau prognozarea timpului optim al culturilor de peste an, stabilind acum un adevărat grafic al semănăturilor de primăvară. Prin livezi se purtau adevărate dialoguri între pomicultori și pomi, iar pomii fructiferi fără rod în anul ce a trecut erau amenințați cu securea. Se credea că în felul acesta, pomii vor fi determinați să rodească. Legat de acest moment calendaristic, se mai credea că Stretenia, sub înfățișarea unei divinități meteorologice feminine, trecea peste ape. Dacă acestea nu erau înghețate, Stretenia făcea un pod de gheață peste ele.
