Chinezii, în timpul împăratului Yu, prin anul 2205 î.Hr., îl consumau atât pentru gustul deosebit, cât și pentru efectul calmant.
Virtuțile vinului erau foarte bine apreciate încă din Antichitate, efectele terapeutice ale acestei băuturi fiind de necontestat.
Încă din vechime, numeroase scrieri au subliniat calitățile vindecătoare ale vinului. Dacă Hipocrate recomanda vinul pentru tratarea unor debilități fiziologice, pneumonie, plăgi deschise și mușcături de șarpe, marele savant Louis Pasteur îl considera drept „cea mai sănătoasă și igienică băutură“.
Istoricul grec Tucidides considera că locuitorii din bazinul mediteranean au încheiat perioada barbară și au trecut la civilizație, atunci când au început să cultive măslinul și vița de vie, consumând minunatele lor produse, uleiul și vinul.
Iulius Cezar cerea soldaților romani să-și bea rația de vin pentru a evita multe boli legate de infecțiile interne, scrie evz.ro.
Mai târziu, în secolul al XVII-lea, marinarii francezi primeau zilnic o porție de trei litri de vin, cu efect profilactic în ceea ce privește îmbolnăvirile digestive.
Nu întâmplător, rezervele de vin de pe flota spaniolă depășeau cu mult rezervele de apă dulce pentru marinari.
