Pentru a înțelege mai bine valoarea patrimoniului UGSR, singura confederaţie din statul comunist, exemplificarea resurselor sale este esențială:
În 1989, sindicatele controlau zeci de hoteluri şi chiar staţiuni întregi: pe litoral, la Eforie Nord, hotelurile Petrolul şi Traian şi la Năvodari, Delfinul şi Tabăra Internaţională de Copii şi Tineret. Pe Valea Prahovei, la Predeal, hotelul Carpaţi. Pe valea Oltului, la Căciulata, Traian şi Vila Flora. Pe valea Cernei, la Băile Herculane, aveau două - Domogled şi Dacia.
Sindicaliştii mai administrau şi hotelul Montana din Covasna, Lebăda de la Amara, Parâng din Băile Olăneşti, Muncel şi Padiş din Băile Felix, Crăiasca de la Ocna Șugatag Maramureș, Venus din Slănic Moldova, Complexul Sanatorial din Sângeorz-Băi, cel hotelier, Oltenia, din Băile Govora, şi două case de odihnă la Vatra Dornei. Staţiunile Voineasa, Vidra şi Soveja erau și ele în folosinţa sindicatelor.
UGSR mai deținea și 4 sedii administrative, 191 apartamente și 19 garsoniere, 37 garaje cu 89 de boxe, 344 baze sportive și lista poate continua. Multe dintre acestea au ajuns în paragină azi.
În 1989, conform extraselor de cont de la Bancorex și BNR, UGSR dispunea de 4,7 miliarde de lei și 2.000.000 de dolari. La toate acestea se adaugă cărți, tablouri, un vapor și 21.000 de imobile.
Bunurile și conturile creșteau din cotizațiile celor aproape 8 milioane de angajați ai României care donau, vrând-nevrând, 1% din venituri.
Toate s-au evaporat după Revoluție. Într-un jaf la drumul mare, mascat de bucuria românilor pentru instaurarea democrației. Cine să se mai gândească la banii agonisiți cu sudoarea muncii silnice și a răbdării de foame, când totul părea că urmează să se schimbe în nou și occidental? Anul 1990 a fost anul de temelie pentru așezarea planului de devalizare.
Vidul legislativ lăsat de căderea lui Ceaușescu a devenit plaja tuturor posibilităților în materie de însușiri și îmbogățiri peste noapte. Pe 7 noiembrie 1991, titrează presa națională, a început marea împărțeală a patrimoniului UGSR, sub guvernarea lui Teodor Stolojan.
După divizări, fuziuni şi reorganizări sindicale, s-au născut patru organizații la nivel național: Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăţia, Confederaţia Naţională a Sindicatelor Cartel Alfa, Confederaţia Sindicatelor Democratice din România şi Blocul Naţional Sindical. Totodată, UGSR nu s-a dizolvat, deci noile entități nu-și aveau nici rostul, nici baza legală pentru a prelua agoniseala românilor de până în decembrie ‘89.
Însă noii sindicaliști au găsit în proaspăta democrație un tertip: organizaţiile sindicale apărute după Revoluţie au declarat la unison că nu recunosc legitimitatea UGSR.
Concret, acestea au preluat spre administrare patrimoniul fostului UGSR, dar, în fapt, ele s-au comportat ca adevărat proprietar, prevăzând în statutele lor că sunt continuatorul de drept al UGSR, se arată în ancheta penală desfășurată de procurorii anticorupție, mulți ani mai târziu.
Singurul care a anticipat și care a încercat să împiedice devalizarea fondurilor Uniunii a fost Petre Roman. Primul premier al României postdecembriste a blocat conturile în încercarea de a salva patrimoniul, la scurt timp după Revoluție, printr-o Hotărâre de Guvern care este în vigoare și astăzi. O Hotărâre clară: statul nu autorizează înstrăinarea patrimoniului UGSR.
„Am fost conștient că acest patrimoniu – imobiliar, bani – trebuia să fie pus la adăpost de aceste cereri numeroase de a utiliza. Și atunci am dat o HG care în mod miraculos a trecut și este și astăzi în funcțiune. Am decis că privitor la patrimoniu UGSR, imobiliar și bani, eu să nu autorizez niciun fel de înstrăinare. Și că atunci când toate federațiile sindicale vor organiza un congres, si acel congres va hotărî ceva de comun acord, atunci e treaba lor, nu mai este treaba mea ca prim-ministru. Un asemenea congres nu s-a realizat niciodată.”, a povestit fostul prim ministru al României, Petre Roman.
Surprizele nu s-au încheiat în cazul UGSR. În lupta pentru însușirea banilor clasei muncitoare s-a aruncat țărănistul Victor Ciorbea.
Victor Ciorbea, care înainte de Revoluție era judecător, a devenit în democrație lider de sindicat. În 1990 a preluat președinția Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România, confederația care a reușit să ia cei mai mulți bani din conturile Uniunii Generale. Victor Ciorbea emite și semnează hotărârea CNSLR nr. 248/12.09.1990 de preluare a patrimoniului UGSR.
„Se autointitulează ca şi continuatorii de drept ai UGSR. În felul accesta au reuşit să păcălească judecătorii şi au pus mâna pe acest patrimoniu înstrăinând o parte, rămând în paragină altă parte - CNSLR Frăţia şi Cartel ALFA. Ulterior cele două au fuzionat şi au apărut în 94 CSDR şi BNS. Şmecheria e foarte simplă: UGSR nu a fost desfiinţat niciodată. Această denumire nu a fost înregistrată. După ‘90 s-a profitat de pe urma neînregistrării şi la fiecare acţiune cele patru confederaţii sindicale interveneau spunând că nu au calitatea, că UGSR nu există”, spune Dragoș Frumosu, sindicalist al UGSR, fost vicepreședinte și azi președinte al UGSR.
Iar asta nu e tot. Averea de 1 miliard de dolari nu s-a scurs doar pe un singur canal. Sindicaliștii postdecembriști au fost inventivi.
Marin Iancu, fost preşedinte al UGSR, a exemplificat și alte metode folosite pentru a plimba banul din contul de sindicat, în buzunarele unor afaceriști.
„Vă dau un exemplu: înfiinţarea societăţii Fracom din fondurile UGSR şi apoi falimentarea acesteia. Sau societatea Agricolă Romalex din Zimnicea, Teleorman, care ajunge, tot prin falimentare, în proprietatea domnului Pavel Tudoran.”, a spus Marin Iancu într-un interviu acordat ziarului Evenimentul Zilei.
UGSR a făcut numeroase demersuri pentru a opri acest proces în care erau implicați atât oportuniști, cât și politicieni.
În 2013, Consiliul Național al UGSR l-a informat, printr-o scrisoare oficială, pe prim-ministrul Victor Ponta despre cei peste 20 de ani de furt. Președintele UGSR Ștefan Călinescu și vicepreședintele Dragoș Frumosu au solicitat să fie primiți în audiență, însă Ponta nu s-a arătat interesat.
Pe de altă parte, în schimbul unei Hotărâri de Guvern favorabile, Președintele PSD Adrian Năstase și Președintele CNSLR Frăția Marius Petcu, au încheiat în 23 octombrie 2003, la Sinaia, un acord în care fuzionează.
„PSD și CNSLR FRĂȚIA vor lua măsuri pentru înființarea, la nivel teritorial, în cel mai scurt timp posibil, a cluburilor social-democrate, constituite din reprezentanți ai celor două organizații semnatare, ca membri fondatori, la care pot adera simpatizanți și mișcări social-democrate. PSD va identifica și promova în structurile sale politice și, respectiv, executive, specialiști și/sau personalități recomandate de CNSLR-FRĂȚIA.”, se arată în acordul semnat de Adrian Năstase.
La 20 de ani de la marea devalizare, procurorii DNA au oferit câteva repere de vinovăție în această speță, fiind vorba de o anchetă începută la mult timp de la săvârșirea faptelor.
Concluzia magistraților a fost în concordanță cu a celor din UGSR, confirmând că tranzacţiile s-au făcut prin fals în încrisuri oficiale şi înşelăciune, iar într-o rezoluţie DNA din anul 2011, care poartă semnătura procurorului Claudia Roşu, concluzia e clară: „UGSR există, nu a fost desfiinţată niciodată, are un patrimoniu propriu, de care a fost deposedată fraudulos”.
Conform membrilor UGSR și a motivării emise de DNA în 2010, împărţirea patrimoniului între CNSLR, CNS Cartel ALFA şi CSI Frăţia a avut la bază un proces-verbal fals de predare-primire a patrimoniului și un act intitulat „Tranzacţie Generală”, de asemenea, fals.
Mai departe, acest document fals numit „Tranzacţie Generală” a fost folosit de preşedinţi la constituirea şi înmatricularea societăţii SIND România, care a preluat abuziv baza turistică a UGSR.
Victor Ciorbea - fost judecător și avocat al poporului, a declarat în fața procurorilor anticorupție că i-a venit ideea preluării patrimoniului după ce a ascultat o știre, la Televiziunea Română.
„Pe data de 25.12.1989 am ascultat un comunicat de presă prin care la TVR se anunţa că UGSR, ca structură sindicală, s-a dizolvat”, a spus Victor Ciorbea în fața procurorilor. Pentru el UGSR încetase să existe, au concluzionat cei de la Direcția Anticorupție, în urma unei știri auzite din zbor. Totodată, Ciorbea a recunoscut în cadrul anchetei că nu exista nicio prevedere legală care să-i permită preluarea averii UGSR, în afara articolului 26 din Statutul CNSLR, prin care confederația sindicală, a cărui președinte era, se autointitula succesorul unic al UGSR.
În motivarea procurorilor anticorupție se arată:
„Astfel, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor UGSR (prin CNPOSLR) de către reprezentanţii CNSLR care au redactat statutul acesteia, precum şi de fostul preşedinte al CNSLR, Victor Ciorbea, prin mijloace frauduloase (înscrisuri al căror caracter fals a fost deja constatat) şi prin prezentarea unor situaţii de fapt neconforme cu realitatea, s-a produs o confuzie voită asupra situaţiei juridice a patrimoniului, precum şi un prejudiciu constând în dobândirea unei posesii de rea-credinţă asupra patrimoniului persoanei vătămate UGSR şi lipsirea acesteia de folosinţa bunurilor şi de culegerea fructelor acestora.”, scrie în motivarea DNA.
Victor Ciorbea a scăpat însă de ani grei de pușcărie deoarece a intervenit prescripția. În 2010, când s-a pronunțat DNA asupra cauzei trecuseră 20 de ani de la comiterea faptelor.
„Vă spun sincer, poate un moment de teamă a fost atunci când am avut o reuniune cu diverși lideri de federatii, confederații, și veniseră la propriu cu valizele după bani, să-și ia partea din patrimoniul UGSR-ului. Aporape să mă linșeze.”, se apără Victor Ciorbea, recunoscând însă că prin preluarea abuzivă a patrimoniului a deschis apetitul unora spre bunurile clasei muncitoare.
După marea împărțeală, mulți liderii sindicali au recunoscut că au preluat abuziv patrimoniul. S-au autodenunțat mai mult ca să se încurce unul pe celălalt, fiind o formă de răzbunare că unii au reușit să ia mai mult decât alții, susțin unii sindicaliști.
De exemplu, într-o adresă din 2003 transmisă de preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu, către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, acesta scria că după 1990 nu a existat nicio hotărâre de dizolvare a UGSR, iar noile confederaţii sindicale au preluat spre administrare patrimoniul fostului UGSR, dar s-au comportat ca un adevărat proprietar. Cartel Alfa s-a aflat printre cei care au preluat o parte din bunurile Uniunii.
Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical, despre care publicația Jurnalul a scris că a luat cei mai mulți bani, a dezvăluit faptul că una dintre tabere a semnat un angajament de plată de 50 de milioane de euro cu o casă de avocatură.
„Despre ce discutăm aici? În ţara asta cine-şi poate permite să semneze un angajament de plată de 50 de milioane de euro. Da, e un comision în caz de câştig”, a spus președintele BNS.
Chiar și Victor Ciorbea s-a adresat, în 1994, Băncii Române de Comerț Exterior, solicitând ca valuta din conturile CNSLR Frăția să fie blocată, deoarece în cadrul confederației s-au produs deturnări de fonduri.
Ca-n multe alte tunuri date statului și, implicit, omului de rând, cotizantului, nimeni nu a fost tras la răspundere. Cei care au falsificat și-au recunoscut faptele în fața magistraților, însă totul s-a redus la „ce-a fost, a fost!”.
În 2016, Uniunea Generală a Sindicatelor din România mai deţinea un singur activ, şi acela câştigat în instanţă: o clădire de patrimoniu, amplasată pe bulevardul Regina Elisabeta din Capitală. Fostul sediu al PNȚ-CD.
Averea clasei muncitoare a ajuns fie pe mâna rechinilor imobiliari, fie în proprietatea consiliilor județene, fie au rămas la confederațiile nou apărute. Într-un final, urma banilor și a bunurilor s-a cam pierdut
