De ce s-a ajuns aici? Dintr-o combinație de populism al politicienilor, o lipsă de cultură economică crasă a publicului și din prejudecățile cognitive ale celor informați, care de multe ori e preferat neadevărul convenabil în fața adevărului neconvenabil”, a explicat miercuri economistul șef al Băncii Naționale, Valentin Lazea, la conferința anuală a Asociației Analiștilor Financiar-Bancari, găzduită la BNR.
„Prima regulă este să nu trăiești cu mult peste mijloacele disponibile. „Cu alte cuvinte să nu te întinzi mai mult decât îți este plapuma. Al doilea principiu este a nu crește salariile mai rapid decât crește productivitatea, a treia a nu crește pensiile mai rapid decât cresc salariile (care finanțează de fapt pensile) iar a patra regulă e să nu finanțezi cheltuieli permanente ( salarii sau pensii) din venituri temporare cum ar fi împrumuturile. Astea patru reguli ar trebui să le știe orice absolvent de facultate economică ”, crede Lazea.
Numai că în realitate, lucrurile au stat cu totul altfel, spune economistul șef
„Primul principiu ar fi trebuit să însemne a avea un buget echilibrat sau aproape de zero deficit în anii cu creștere economică mare și un deficit bugetar de maxim 3% din PIB în anii cu creștere economică mică sau negativă. Asta înseamnă să trăiești cât îți este plapuma.
Din păcate, această primă axiomă a fost încălcată prin normalizarea în discursul public de-a lungul timpului a traiului peste posibilități prin două false aserțiuni. În prima etapă s-a spus că deficitul de 3% din PIB nu este limita superioară de deficit de atins în vremuri rele și este un nivel normal pentru fiecare an. După care în etapa a doua s-a venit cu altă mantră: cum că nu ar conta nivelul deficitului bugetar, cât timp acesta este similar cu nivelul investițiilor”, explică Valentin Lazea.
După această logică, dacă am avea investiții de 15% din PIB am putea trăi cu un deficit de 15% din PIB, a adăugat el.
Al doilea principiu spune să nu crești salariile mai rapid decât crește productivitatea. „Dar orice creștere a salariilor care depășește creșterea productivității se va duce fie în inflație, fie în deficit de cont curent sau în deprecierea cursului de schimb valutar. Cum a fost anulat sau anihilat în practică acest principiu? În practică, prin teoria wage-led growth s-a sperat că stimularea cererii interne de consum va crea propria sa ofertă, ceea ce bineînțeles că nu s-a întâmplat. În realitate, cererea în exces nu a creat ofertă în România, a creat ofertă în alte țări, de unde și deficitul extern”, crede economistul șef al BNR
Al treilea principiu încălcat, de a nu crește pensiile mai rapid decât cresc salariile.
„Foarte puțini din cei 4,9 milioane de pensionari din România știu că pensiile în plată astăzi sunt finanțate din contribuțiile plătite de salariații tot de astăzi. Iar când actualii salariați vor deveni pensionari, pensiile lor vor fi plătite de salariații din acel moment.
Pentru că ăsta este pilonul întâi al pensiilor, fără acumulare într-un cont individual. Doar pilonul doi și pilonul trei sunt cu acumulare. Cu alte cuvinte, omul acumulează bani pentru propria lui pensie doar prin pilonul doi și trei”, mai crede Valentin Lazea
În practică a fost întreținută în mod deliberat ideea că oamenii trebuie să beneficieze la pensie de toți banii cu care au contribuit când erau salariați, fără a le arăta acelor oameni că acei bani au fost cheltuiți imediat pentru plata pensionarilor de la acel moment.
„Sumele plătite prin pilonul întâi au fost crescute discreționar cu mult peste fondurile provenite din contribuțiile de asigurări sociale. Am asistat la acea mantra: avem bani la buget pentru creșteri masive de pensii, cel puțin asta s-a întâmplat în 2008 și în 2024. Am auzit această formulare fără a li se spune că acei bani sunt doar pe hârtie.
Iar asta face legătura cu a patra încălcare în practică a principiilor, de a nu finanța cheltuieli permanente din venituri temporare, cum sunt împrumuturile, întrucât sursele externe pot să dispară în orice moment. Și ce faci atunci cu pensiile crescute?”, se întreabă Lazea.
În practică, salariile bugetarilor și pensiile au ajuns să reprezinte în România peste 80% din veniturile fiscale, în condițiile în care veniturile fiscale sunt cele mai mici din Europa, cu excepția Irlandei.
„Să nu ne iluzionăm. Dacă vorbim acum de o eventuală reducere a evaziunii fiscale cu 2% din PIB. într-un scenariu optimist, s-ar crea loc doar pentru mărirea cheltuielilor de apărare și pentru reducerea uriașului deficit bugetar. Astfel că orice creștere a salariilor mai rapidă decât productivitatea și a pensiilor, mai rapidă decât salariile este iluzorie în următorii ani”, conchide Lazea.
