Dosarul Revoluției. Acuzații grave la adresa fostului președinte Ion Iliescu

Procurorii militari care au întocmit rechizitoriul în dosarul "Revoluției" susțin că, începând cu 22 decembrie 1989, la nivelul întregii țări, a fost declanșată o amplă și complexă acțiune de inducere în eroare - dezinformare și diversiune - care a dus la instaurarea unei psihoze a terorismului, aceasta fiind principala cauză a numeroaselor pierderi de vieți omenești.

Fostul președinte Ion Iliescu este acuzat de procurori că a contribuit în mod direct și nemijlocit la generarea și amplificarea acestei psihoze terorist-securiste.

Anchetatorii mai spun că instaurarea psihozei teroriste a dus la peste 1.000 de decese ca urmare a tragerilor haotice cu armament, forțele armate folosind 12.600.000 de cartușe.

"Probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu orele 18,30 ale zilei de 22 decembrie 1989, a fost declanșată la nivelul întregii țări o amplă și complexă acțiune de inducere în eroare (dezinformare și diversiune), unică în istoria națională. Consecința acestei situații a fost instaurarea la nivelul întregii populații a României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieți omenești, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internațional și distrugerea unor bunuri de patrimoniu", se arată în rechizitoriul trimis în instanță.

În opinia procurorilor militari, întreaga populație a României a fost supusă în timpul Revoluției, în mod deliberat și profesionist, la o amplă inducere în eroare.

"Este elocvent a se reține că, în timpul Revoluției, au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. Demonizarea i-a privit pe Nicolae și Elena Ceaușescu, anturajul imediat al acestora, dar și acele forțe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceștia (cadrele DSS, în principal). Divizarea s-a făcut pe deplin resimțită prin crearea, începând cu 22.12.1989, a două tabere aparent oponente. Pe de o parte, se situau poporul, Armata și CFSN, iar pe de altă parte, elementele securist-teroriste loiale fostului președinte. Psihoza teroristă instaurată a influențat cvasi-unanimitatea opiniei publice, aceasta fiind indusă în sfera iraționalului, consecințele acestei stări fiind deosebit de grave. Prin modul de propagare al dezinformării - TVR, Radio și presa scrisă, ținta psihozei teroriste au constituit-o civilii, dar și militarii, pe întregul teritoriu al României. În această situație, efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid, consecințele fiind survenirea de decese, răniri și distrugeri de bunuri materiale. Se mai poate observa că scopul inducerii în eroare din cursul lunii decembrie 1989 a fost pe deplin realizat având în vedere că masele populare au fost într-adevăr neutralizate în timp ce puterea totală în stat a fost acaparată de o minoritate politico-militară (grupul Iliescu). (...) Toate deciziile importante, luate începând cu 22 decembrie 1989, nu au implicat manifestarea de voință a maselor revoluționare, fiind luate exclusiv de grupul de decizie politico-militară din CFSN", susțin procurorii.

Astfel, la ora 19,30, la TVR, Ion Iliescu a afirmat în direct: "Așa cum ați văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piață. (...) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unitățile securității, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceaușescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în niște tuneluri care comunicau între sediu și Palatul Republicii, a reușit să se refugieze și când era piața plină de lume au început să tragă asupra cetățenilor și asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă. Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolțite care lovește până și înainte de moarte (...) și care a reușit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare națională. (...) Vreau să fac apel la cei care se află în fața sediului Comitetului Central (...) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage. (...) Trebuie lichidat acest nucleu de sinucigași. (...) În sediu se află generalul Gușă și alții care vor rezolva situația. (...) Apelăm la toți cetățenii ca să elibereze piața și zona din jurul Palatului, ca să poată pătrunde armata. (...) Nu a reușit contralovitura acestei unități de sinucigași și de teroriști", potrivit rechizitoriului.

Procurorii spun că nu există nicio probă că militari din fosta Securitate i-au atacat pe revoluționarii din fața CC al PCR sau pe cei aflați în sediu.

"Întreaga conducere a DSS și toate cadrele militare ale Direcției a V-a și USLA au permis pătrunderea revoluționarilor în sediul CC, contrar ordinelor exprese ale comandantului suprem Nicolae Ceaușescu, deși aveau capacitatea să nu o facă. Tot conducerea DSS a decis abandonarea președintelui Nicolae Ceaușescu astfel încât acesta a rămas singur, fără protecție și astfel a fost privat de libertate în incinta UM Târgoviște, iar apoi executat. În momentele apariției televizate, Ion Iliescu cunoștea că generalul Iulian Vlad - șeful DSS s-a alăturat Revoluției. Totodată, șeful Direcției I din DSS își declarase deja atașamentul față de noua putere", se precizează în rechizitoriu.

Anchetatorii mai arată că primele victime prin împușcare au apărut în Capitală în cursul zilei de 22 decembrie 1989, după ce psihoza teroristă a început să se instaleze.

"Prin această apariție televizată, în seara zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a contribuit în mod direct și nemijlocit la generarea și amplificarea psihozei terorist-securiste, dezinformând opinia publică prin întregul său discurs. A fost, practic, o succesiune de dezinformări, în condițiile în care prin dezinformare și diversiune a fost indusă psihoza teroristă, cauza principală a multiplelor decese și răniri de persoane, după 22 decembrie 1989", spun procurorii.

Într-o altă intervenție de la TVR, din ziua de 23 decembrie 1989, Ion Iliescu reia tema teroriștilor, a unor indivizi fanatizați, "care acționează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuințe, în cetățeni, provocând victime în rândul militarilor".

"Focul fratricid (existent la scară largă atât în București, cât și în marile orașe ale țării), tragerile haotice, consumul uriaș de muniție au fost efecte directe ale instaurării psihozei teroriste. Cercetările au relevat că în perioada Revoluției din decembrie 1989 forțele armate ale României au tras aproximativ 12.600.000 de cartușe! Totodată, în intervalul de timp 22 - 25 decembrie 1989, s-au executat 52 de ieșiri cu avioanele de vânătoare, 26 de ieșiri cu elicopterele militare, aparate militare de zbor care au deschis focul cu mitralierele de bord și rachete. De la sol au fost lansate 53 de rachete antiaeriene, de diverse tipuri. Acest consum uriaș de muniție, într-un interval de 6 zile, denotă efectele profunde și generalizate ale psihozei teroriste ce a existat în timpul Revoluției, ca urmare a dezinformării și diversiunii. În același timp, un asemenea consum de muniție demonstrează inclusiv intenția diversionistă venită de la structura de comandă a MApN. Prin această canonadă, populația României a fost manipulată pentru a i se inocula că între cele două pretinse tabere se desfășoară un adevărat război. Există martori, foști militari, care au afirmat că un asemenea consum de muniție este mai degrabă specific unui război, purtat la scară largă, cu un inamic străin, bine determinat", se menționează în rechizitoriu.

Din probele de la dosar, rezultă că, în intervalul 16 - 27 decembrie 1989, au decedat 1.006 persoane, din care doar 153 până la 22 decembrie 1989.

În același interval, au fost rănite 2.988 de persoane, din care 890 până la 22 decembrie 1989, iar 2.157 după 22 decembrie 1989.

Procurorii mai acuză faptul că, în jurul obiectivelor civile și militare de interes major aflate în București și în marile orașe, au fost cantonate treptat forțe militare excesiv de numeroase și total eterogene, iar masarea acestor forțe în perimetre reduse s-a făcut fără asigurarea unei comunicări eficiente între efectivele militare, astfel încât, de cele mai multe ori, acestea nu se cunoșteau între ele și nici măcar nu cunoșteau cu claritate propriile misiuni în care au fost angrenate.

În plus, în București, au desfășurat acțiuni de luptă, concomitent, 11.032 de militari, cu 166 de tancuri și 108 TAB-uri, deși Armata Română nu avea la nivelul anului 1989 prevăzută posibilitatea ca tancurile proprii să fie implicate în lupta de gherilă urbană, militarii tanchiști nefiind instruiți să lupte în mediul urban împotriva unor formațiuni special pregătite pentru diversiune urbană, mai arată procurorii.