PAȘTE 2018. Ritual străvechi, plin de semnificații precise, dar care astăzi par a se estompa tot mai mult sub presiunea post-modernismului galopant, tăierea mieilor de Paști este un fenomen complex care este (din fericire) încă întâlnit într-o Românie cu tradițiile și obiceiurile estompate. Multora le repugnă sacrificarea unui animal aparent nevinovat. Dar și mai mulți români, gurmanzi sau nu, sunt adepții păstrării ritualului sacrificiului mieilor. Și aceasta în ciuda tuturor controverselor. Deloc puține, dealtfel. Dincolo de aspectele pro și contra care vizează tăierea mieilor, actul în sine se dovedește a avea multe fațete ascunse. Toate extrem de interesante. Să încercăm să descifrăm câteva dintre ele.
PAȘTE 2018. Încă de la începuturile creștinismului, mielul a fost unul dintre simbolurile religioase ale noii religii, ținute la mare cinste. Profeții biblici îl desemnaseră sub acest nume pe Dumnezeu întrupat în om, iar Ioan Botezătorul, spusese arătându-l pe Iisus Hristos poporului iudeu:
PAȘTE 2018. „Iată Mielul lui Dumnezeu”
Hristos trimis la moarte pentru mântuirea lumii a fost victima păcatelor tuturor oamenilor, simbolizat de mielul fără de păcat care se lasă sacrificat. Neputând răspândi imaginea crucii, primii creștini s-au folosit de imaginea mielului mai mult chiar decât cea a peștelui. Cu începere din secolul V după Hristos, mielul hristic din este reprezentat cu nimb, mai întâi simplu, apoi sub formă de cruce sau ca suport al începutului și sfârșitului.
PAȘTE 2018. Sărbătoarea Paștilor a fost instituită chiar de Dumnezeu Tatăl prin proorocul Moise, înainte ca poporul evreu să treacă prin Marea Roșie. Sensul Paștelui în cele două mari religii este însă sensibil diferit. Căci dacă pentru evrei Paștile înseamnă sărbătorirea trecerii de la robia egipteană la libertate, pentru creștini Paștile înseamnă cea mai mare sărbătoare a acestei religii, sărbătoare care înseamnă trecerea de la moartea sufletului prin păcate, la viața cea veșnică prin intermediul jertfei și învierii mântuitoare a lui Hristos, conform descopera.ro.
PAȘTE 2018. Paștele creștin-ortodox nu are dată calendaristică fixă deoarece se ține după un calendar lunar, însă cade întotdeauna în a paisprezecea zi a Lunii pline după echinocțiul de primăvară.
PAȘTE 2018. Nebănuitele semnificații ale unui act sângeros
PAȘTE 2018. Deși sacrificiul și ofranda au sensuri profund diferite, scopul ambelor acțiuni rămâne acela de comunicare cu Divinitatea. Întrucât omul profan nu poate comunica cu Divinul decât printr-un intermediar (victima sacrificată sau ofranda), o mare valoare spirituală este acordată naturii victimei ce urmează a fi ucisă. Acest mecanism este deosebit de evident mai ales în cazul alegerii mieilor cei puri și nevinovați drept victime.
Deosebit de interesantă este și concluzia lui Mircea Eliade față de originea mitologică a actului sacrificial în civilizația arhaică românească. Marele istoric și cercetător afirmă că jertfirea unei ființe vii este necesară pentru desăvârșirea oricărei creații, căci nimic statornic nu se poate ridica și asigura decât printr-un sacrificiu.
PAȘTE 2018. În acest sens, sacrificiul „rupe” timpul lumesc, cotidian pentru a fixa actul sărbătorii, căci solemnizează timpul și crează un cadru spcific contactului cu divinitatea pentru captarea binecuvântării.
În spațiul nostru, în afara mielului tăiat de Paști, în unele zone ale țării este sacrificat și un purcel de lapte, obicei straniu la prima vedere, dar care are la bază o veche credință cu privire la regeneararea naturii prin moartea unui simbol agrar cum este porcul. Conform valoroaselor date de teren culese de cercetătoarea Ofelia Văduva în diverse zone ale țării, sacrificarea mielului este însoțită de un scenariu ritualizat care cuprinde stropirea ovinei cu apă sfințită și trasarea imaginară a unei cruci cu cuțitul deasupra capului mielului.
PAȘTE 2018. În lumea satului de odinioară (cea atât de brutal distrusă de sosirea comunismului și de tranziția post-decembristă în egală măsură) era obligatorie purificarea rituală a celui care tăia animalul. Astfel ciobanul sau gospodarul care urma să taie miei trebuia să se spele, să se bărbierească, să se tundă, să-și schimbe cămașa, și mai ales să nu aibă contacte sexuale cu trei până la șase zile înainte de ziua sacrificiului.
De fapt, în multe zone etnografice ale României, bătrânii își mai amintesc că pe vremuri era trasat un semn al crucii cu cuțitul pe locul de la gât unde urma să fie înjunghiat mielul. Astăzi acest obicei, mărturie atât de evidentă asupra consacrării divine a sacrificiului precum și a suprapunerii memoriei creștine asupra unui gest păgân, a început treptat să dispară.
PAȘTE 2018. La nivelul anului 1987, cercetătorul Liviu Apolzan ne transmite o informație extrem de interesantă despre Nedeile de sat (care avea loc în prima duminică de după Paște) de pe Platoul Luncanilor, mielul ales pentru sacrificiu era consacrat printr-o slujbă religioasă numită slujba pentru stolnice, după care era stropit cu aghiazmă.
După tăiere, mielul era scurs de sânge și învelit întro cunună de flori. Mielul era apoi legat de o prăjină purtată de doi bărbați și oferit cu totul preotului care urma să participe la ospățul colectiv care urma.
Acest ospăț de Paști care are la bază carnea de miel nu era o masă obișnuită, ci un act plin de semnificații sacre, de fapt consumul cărnii de miel avea repercursiuni faste pentru viața omului. „Cine nu mânâncă miel de Paște, nu-i merge bine tot anul” spune o străveche zicere românească.
PAȘTE 2018. Pe vremuri, oasele mielului tăiat după ce fusese sfințit de către preot, nu erau aruncate la gunoi sau date câinilor, ci îngropate la rădăcina unui pom tânăr, gest care preia restricțiile biblice cu privire la resturile ovinelor sacrificate de Paști.
