O țară frontieră situată la confluența dintre UE și Rusia, o fostă republică sovietică având o populație de 46 de milioane de locuitori, independentă din 1991, cunoscută în afara granițelor prin stereotipii de genul „grânarul fostei URSS”, „catastrofa de la Cernobîl”, „criza gazelor” sau „revoluția portocalie”, Ucraina încearcă să-și construiască o identitate.
Dificultatea de a găsi această identitate provine din faptul că multă vreme Ucraina a fost fragmentată între imperiile Rus și Austro-Ungar, frontierele actuale fiind trasate de Iosif Stalin. Este drept că ideile naționaliste își fac loc și aici în secolul al XIX-lea, dar abia după dezmembrarea URSS, Ucraina devine independentă, exceptând o scurtă perioadă, între 1917 și 1920.
În ultimul deceniu, autoritățile ucrainiene au pus un accent deosebit pe o unitate culturală și lingvistică: ucraineana devine limba principală din școli, fiind invocată tot mai mult figura poetului Taras Șevcenko, considerat creatorul acestei limbi și a conceptului națiunii ucrainene. În 2004, țara pare să ia cotitura proocidentală prin „revoluția portocalie”, dar Viktor Iușcenko, eroul acestei revoluții, înregistrează o cădere în opțiunile alegătorilor.
Glorificarea combatanților antisovietici și încercarea de a determina recunoașterea foametei din anii ’30 drept un genocid orchestrat de ruși au amplificat divergențele dintre vestul naționalist și estul pro-rus.
Continuarea pe historia.ro.
