În autobiografia dată partidului în 1949, Cenușăreasa de Dâmbovița mărturisea: „M-am născut în comuna Petrești, județul Dâmbovița, în anul 1919, la 7 ianuarie. Părinții se numesc Nae și Alexandrina, de ocupație agricultori, avere 4 hectare de pământ și casă de locuit. Între 1926 și 1930 am făcut școala primară în comuna unde m-am născut.
Se spune că Lenuței Petrescu i s-au schimbat la căsătorie și datele de stare civilă. Din Lenuța, a devenit Elena, iar anul nașterii ar fi fost modificat din 1916 în 1919. Cert e că, astăzi, în certificatul de naștere al tovarășei, prenumele este Elena, iar anul nașterii este 1919.
Lenuța a mers la școala din sat, într-o sală în care învățau mai multe clase cu un singur învățător. Fără manuale școlare și cu tăbliță în loc de caiete.
La 17 ani, Lenuța ajungea în București, la îndemnul fratelui mai mare, Gogu. S-a angajat ucenică într-o fabrică de textile.
Nepoata Elenei Ceaușescu: „Bunicul meu cu tovarășa erau veri buni, adică părinții lor erau frați. La București a adus-o bunicul meu. Zice că era un timp foarte ploios .. îi plouase foarte tare căciula de angora și se lungise din cauza apei acumulate și bunicul ne povestea cum a dat peste un nene care făceau gogoși le vindea și le purta pe cap într-o tavă și ei au dat peste el și i-au răsturnat tava cu gogoși. Hai lenuțo să fugim”.
La București și-a făcut prima și cea mai statornică prietenă. Pe Rahela Rosenfeld - iubita și mai apoi soția fratelui Gogu. Datorită cumnatei ei, Lenuța s-a apropiat de organizațiile patronate de partidul comunist. Pe atunci, însă, mișcarea comunistă era interzisă în România.
Ceaușeștii nu au ținut jurnale și nu și-au scris memoriile. De aceea, e greu de spus astăzi cu exactitate care a fost momentul întâlnirii lor. Se știe doar că fericitul moment ar fi avut loc undeva pe la sfârșitul anilor 30, când ea își făcea ucenicia în meseria de repasatoare - adică, revizuia și retușa țesăturile - iar el tocmai terminase ucenicia la închisoarea Doftana, unde petrecuse doi ani și șase luni pentru ilegalism. Când a ieșit de acolo, tovarășul Ceaușescu era deja membru de seamă al mișcării comuniste. Iar Lenuța o tânără aspirantă.
Și Nicu, dintre toate, a văzut-o pe ea. Lenuța era perfectă ca tovarășă de viață în viziunea tânărului revoluționar. Avea origine sănătoasă, era muncitoare, tânără și chiar cochetă, judecând după puținele imagini cu tovarășa în tinerețe. Între ei, îndrăgostiții își vor spune până la moarte Nicu și Lenuța. Puțini știu că, înainte să devină tovarășa academician de renume mondial, Lenuța Ceaușescu a fost Regină. Regina muncii. Era vara lui 1939, când, în parcul Veselia, comuniștii ilegaliști organizau o serbare câmpenească. Serbarea a fost supravegheată de polițiști, care au raportat că, în realitate, fusese o manifestație comunistă. La scurt timp, Nicolae Ceaușescu primea o condamnare de 3 ani de închisoare, pentru că se afla la conducerea organizației comuniste de tineret, iar Lenuța era concediată pentru că organizase greve în fabrica unde lucra. După acest episod, Lenuța a fost scoasă din munca de partid, iar Nicu sancționat de conducerea comuniștilor din închisoare. Din 1941 până în 23 august 1944, Lenuța a lucrat în două făbricuțe, iar în timpul liber ducea pachete cu mâncare și haine fratelui și iubitului, aflați în lagărul din Târgu Jiu.
Când România întorcea armele împotriva foștilor aliați, Ceaușescu avea 26 de ani. Din care petrecuse deja 6 ani și 7 luni în închisoare sau în lagăr, ca deținut comunist. Când a ieșit de acolo, avea toate datele ca să ajungă în vârf.
În primul discurs de la balconul palatului societății generale, tânărul Ceaușescu o avea alături pe iubita sa, Lenuța. În 1947, când Nicu o ducea în fața ofițerului stării civile, Lenuța era deja însărcinată cu primul copil, Valentin. Imediat au primit de la Gospodăria de partid, casă, masă și tot ce le era de trebuință. Un an mai târziu, în martie 1949, se năștea și fetița cuplului Ceușescu, Elena Zoia. În toamna anului 1951 venea pe lume și mezinul, Nicu. Se pare că niciunul dintre copii nu a fost botezat în biserică. Pe scena politică mai rămăsese doar partidul comunist, iar tânărul Ceaușescu ajunge rapid vicepreședinte al partidului condus de Gheorghiu Dej. Și astfel, câștigă dreptul de a locui în cartierul nomenclaturiștilor, faimosul Primăverii. Aici, încolțește în mintea tovarășei ideea unei cariere în știința chimiei. Conform biografiei oficiale, în 1957, termină facultatea de chimie industrială a instuitutului politehnic din București. O absolventă unică în țară - fără gimnaziu și liceu terminate, și fără colegi în studenție. Ajunge totuși cercetător la ICECHIM, iar în 1964 ocupă funcția de conducere a institutului de cercetări chimice.
Ceaușescu, care dăduse de gustul puterii, voia din ce în ce mai sus și din ce în ce mai mult. Și, cu șiretenie, a și obținut. În martie 1965, la moartea lui Gheorghiu Dej, deși nici măcar nu era printre favoriți la succesiune, Nicu, ajutat de personaje cheie din partid, reușește să tragă sfori și să ajungă la conducerea partidului. Alături de cabinetul numărul 1, pe care îl ocupa tovarășul, era cabinetul 2 - unde se instalase Lenuța, care avea de condus o țară. A fost, pe rând, membră a biroului permanent al comitetului politic executiv central al PCR, ministru, deputat, și prim viceprim-ministru al consiliului de miniștri. În 1979 ajunsese să conducă partidul, învățământul, cercetarea, propaganda și cultura din România. De acum, soții erau mereu împreună, pozând în familia perfectă.
Lenuța nu avea în biroul ei niciun scaun. În fața ei nu puteai să stai decât în picioare. Nu servea pe nimeni cu nimic, iar cine intra trebuia să aibă doar un carnețel. Toți funcționarii veneau la lucru la ora 8, iar tovarășa - când poftea. Dar tot timpul în urma lui... În urma întâiului fiu al României. Lenuța mai rămânea la reședința din primăverii, pentru că acolo era stăpâna casei. Lăsa ordine și stabilea meniuri împreună cu medicul și bucătarul casei. Verona Pop avea 17 ani când a ajuns în casa Ceaușeștilor. Fusese recomandată ca ajutor de bucătar.
Era rea și certăreață, dar exrem de hotărâtă. Calea ce îi fusese deschisă către mărire trebuia urmată cu sârg și calcule precise. Așa că, în afara casei, Lenuța încerca să fie o conducătoare abilă. Să-și țină prietenii și dușmanii aproape. Așa că, în fiecare seară, după programul de lucru, soții Ceaușescu invitau demnitarii la clubul Bazil, unde încercau să fie gazde bune. Lenuța făcea aici și figura de nevestă cumsecade.
Când nu juca cărți cu soțiile de demnitari români, Lenuța dădea mâna cu trei prime doamne ale Americii: Pat Nixon, Betty Ford și Rosalynn Carter.
Elena Ceaușescu rămâne și astăzi singura primă doamnă a României care s-a plimbat în caleașcă alături de Regina Marii Britanii. Iar după invazia Cehoslovaciei din 1968, Lenuța s-a pricopsit cu și mai multă putere. Și, asemenea animalului cu trei capete, Lenuța reușea să acopere toată țara. Iar acolo unde nu avea ochi, erau urechile oamenilor de încredere, pe care îi pusese inclusiv pe urmele propriilor copii. Prin tehnicile de fabricare a prestigiului, i s-a creat Elenei Ceușescu și imaginea de mamă exemplară. Valentin, Zoia și Nicu, deveniți adulți între timp, nu făceau un pas fără aprobarea mamei. Valentin s-a căsătorit repede cu iubita din liceu, după terminarea studiilor la Londra. Studentă la facultatea de matematică, Zoia își petrecea timpul liber în cercuri de tineri intelectuali. Doar mezinul era mai rebel. După ce a terminat facultatea de fizică, la indicația Lenuței, desigur, Nicu a rămas atașat găștii de prieteni din Primăverii, dar și petrecerilor prelungite și aventurilor amoroase. Ca să-și potolească fiul risipitor, întâia savantă a țării l-a propulsat în fruntea organizației comuniste de tineret, l-a însurat cu Poliana, o tânără pe gustul ei, apoi l-a trimis la Sibiu, ca prim secretar.
Elena Ceaușescu a mai fost, se pare, și unica femeie din lume care deținea un tezaur de titluri științifice. Ion Mihai Pacepa, șeful spionajului extern, și omul ei de încredere, ar fi fost printre cei care i-ar fi cărat Lenuței geamantane întregi de documente și literatură de specialitate din care colectivul savantei îi compunea opera. După mărturia celor din jurul Ceaușeștilor, Pacepa ar fi fost și cel care ar fi plătit titluri internaționale pentru academiciană. În 1973, cu un an înainte să devină membră a Academiei Române, Elena Ceaușescu a devenit membru activ al Academiei de Științe din New York. Cu toate aceste titluri s-a mândrit până în ultima sa clipă de viață.
