Potrivit lucrării „Regimul comunist în România - O cronologie politică”, Nicolae Ceaușescu a avut la activ peste 240 de vizite oficiale în perioada 1965-1989, cele mai multe, evident, în Uniunea Sovietică.
Cel mai prolific an în acest sens a fost 1973, când Ceaușescu a făcut nu mai puțin de 19 vizite de prietenie, așa cum erau numite atunci.
În acel an, Ceaușescu a fost primit în audiență la Vatican de Papa Paul al VI-lea. Un eveniment uitat de mulți, dar cu o importanță majoră. Vizita a reprezentat reluarea relației României cu Vaticanul, o relație ruptă de peste două decenii la acel moment.
Mai mult, la începutul anilor 80, dictatorul român a făcut un gest uluitor, descoperit mulți ani mai târziu: a încercat să salveze Vaticanul, trădând KGB-ul.
Potrivit fostului șef al Serviciilor Secrete franceze, Alexandre de Marenche, Nicolae Ceaușescu a informat Vaticanul că împotriva Papei Ioan Paul al II-lea se organizează un atentat. Informația a fost transmisă cu șase luni înainte de ziua de 13 mai 1981, atunci când turcul Mehmed Ali Agca l-a împușcat pe Suveranul Pontif, rănindu-l grav.
Ceaușescu a încheiat ambițiosul turneu din anul 1973 cu o vizită în Statele Unite ale Americii, la invitatia președintelui Richard Nixon. Era pentru a doua oară când îl vizita la Washington, după întâlnirea din 1970.
Înainte, Nixon a venit în România în 1969, fiind primul președinte american care a vizitat țara noastră. Un succes răsunător pentru imaginea internațională a lui Nicolae Ceaușescu pe plan politic.
Un milion de oameni au fost scoși pe străzi ca să asiste la sosirea triumfală a lui Richard Nixon la Bucureşti.
În cadrul vizitei în Statele Unite, Nixon și-a răsfățat oaspeții pe măsura orgoliilor lor.
Au vizitat uzinele Ford, dar şi parcul de distracţii Disneyland. Pe timpul şederii la Washington, familiei Ceauşescu i s-a pus la dispoziţie Blair House, una dintre cele mai frumoase reşedinţe. Acolo i-a primit Ceauşescu pe preşedintele FMI şi pe preşedintele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Comunistul Ceaușescu, un promotor al economiei centralizate de stat, a stat de vorba apoi, la Camera de Comerţ şi Industrie a Statelor Unite, cu marii capitaliști americani. Iar Richard Nixon l-a ridicat în slăvi pe Ceaușescu în acele momente:
„Dintre toţi oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul că a văzut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntaţi (...) El a dat dovadă de înţelepciune şi înţelegere şi a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate, închise pentru totdeauna“, declara președintele Statelor Unite.
Ceaușescu a mai efectuat încă două vizite în Statele Unite. Prima dintre ele în mandatul lui Gerald Ford, în 1975, în care a avut la dispoziție o singură oră cu Președintele american. Ford a considerat însă de bun augur să vină el în România, câteva luni mai târziu.
În 1978, Ceaușescu avea să meargă pentru ultima dată la Washington, la invitația președintelui Jimmy Carter. Asemenea lui Nixon, preşedintele Carter a folosit cuvinte mari la adresa dictatorului:
”Este corect să spunem că, în ultimii 10 ani, relaţiile prieteneşti dintre SUA şi România au crescut şi s-au îmbunătăţit rapid, spre satisfacţia şi beneficiul poporului nostru. (...) Este un mare avantaj pentru mine, ca preşedinte, să am şansa de a mă consulta cu un lider naţional şi internaţional precum este vizitatorul meu de azi”, declara Jimmy Carter.
În discuția pe care au purtat-o la Casa Albă, Carter a adus în discuție încălcarea drepturilor omului în România. Ceaușescu i-a replicat tăios că fiecare trebuie să își vadă de problemele din țara sa. Răspunsul tranșant al dictatorului a fost acceptat fără alte discuții.
Efectele întrevederii pe pământ american s-au simțit, ca de fiecare dată, si în țară. Relațiile comerciale dintre România și Statele Unite au explodat, iar comuniștii de la București au acceptat chiar și acordarea, pentru aproape 50 de români, de pașapoarte și vize de ieșire.
Nicolae Ceaușescu a văzut aproape tot globul. Țări comuniste, precum China și Coreea de Nord, țări democratice, precum Marea Britanie și Franța - în toate a încercat să-și facă aliați politici. A reușit să își clădească relații foarte strânse și cu lumea arabă și africană.
Dictatorul centrafrican Bokassa a venit la București în 1970 și i-a cerut lui Ceauşescu ajutor pentru a ieşi de sub influenţa puterilor coloniale. Sprijinul acordat a fost începutul unor relații economice lăudabile.
„Începând de astăzi, întregul subsol al Republicii Africa Centrală este la dispoziţia României“, i-a spus Bokassa lui Ceauşescu, făcând referire la marile zăcăminte de diamante.
Astfel de parteneriate a construit Ceaușescu și cu Libia, Liban, Siria și Irak, percepute de presa vremii ca fiind „o nouă acțiune de mare anvergură a politicii internaționale a României”, în timp de blocul sovietic îl vedea pe Ceaușescu drept un trădător.
Cu o linie clară pro-arabă, Ceaușescu s-a apropiat de Muammar Gaddafi și a primit petrol din Libia. La schimb, dictatorul român a oferit utilaje și mână de lucru calificată în construcții, transporturi și comerț.
Ceaușescu și Gaddafi au semnat în 1974 un Acord de colaborare pe cinci ani, care se prelungea automat din cinci în cinci ani. Libia primea astfel un ajutor în industrializare, iar România, materii prime.
Dictatorul român a reușit să bată palma și cu liderul lumii arabe de la acea vreme, președintele Egiptului, Hosni Mubarak.
Pe fondul conflictelor țărilor arabe cu Israel, Republica Socialistă România s-a prezentat ca mediator, apoi a pus pe masă o ofertă de construire a unor importante obiective industriale, cerând la schimb bumbac. Ceaușescu a fost de câteva ori în Egipt pentru a-și consolida relația politică și economică, însă Mubarak l-a vizitat pe Ceaușescu de 10 ori la București, chiar și de două ori în mai puțin de trei luni.
Ceaușescu a avut și eșecuri în negoțul transfrontalier. În primăvara lui 1972, Fidel Castro se afla într-un turneu in ţările comuniste din Europa şi a profitat de ocazie pentru a-l cunoaşte pe liderul de la Bucuresti. Ceaușescu s-a străduit din răsputeri să-l convingă pe omologul său să vândă României nichel la tarif preferenţial, dar liderul de la Havana nu a fost interesat de afacere. Mai mult, Castro a fost lipsit de politețea cu care era obișnuit Nicolae Ceaușescu, atât în România, cât și pe pământul sud-american, unde cuplul român a mers într-o vizită oficială.
La sosirea la Havana, soții Ceaușescu au fost lăsați să aștepte 45 de minute pe aeroport, iar în ziua plecării Castro nici măcar nu s-a prezentat ca să-și ia rămas bun.
Toate aceste vizite externe au jucat un rol important în economia țării, fără îndoială. Dar au ajutat și la declanșarea Revoluției din 1989, potrivit controversatului general Nicolae Militaru, într-un interviu acordat jurnalistei Adina Anghelescu.
„Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în timpul când Ceauşescu se afla în Republica Federală Germania. Se ştia că cei care rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus în aplicare din cauza unor evenimente ciudate”, spunea generalul Militaru.
Dacă în timpul vizitei în Germania Federală nu s-a întâmplat nimic în țară, Revoluția a izbucnit în timpul unei vizite în Iran. Ceaușescu s-a întors urgent în țară, dar era prea târziu. Peste cateva zile, avea să fie condamnat și executat la Targoviște.
