Apendicele a fost considerat multă vreme un „organ inutil”, acest țesut aflat la intersecția intestinului subțire cu cel gros inflamându-se adeseori și punând uneori în pericol viața pacienților. Multă lume crede că apendicele nu folosește la nimic, motiv pentru care oamenii aleg să se supună apendicectomiei, eliminând acest organ „vestigial și inutil” din corp fără a suferi, aparent, în urma acestei operații.
Unul dintre primii oameni de știință care au speculat pe tema utilității apendicelui a fost Charles Darwin. În acea perioadă, apendicele fusese identificat doar în rândul oamenilor și al altor primate din familia Hominidae, iar Darwin credea că acest organ era o rămășiță din vremea în care strămoșii acestor consumau frunze. Alimentația bazată pe plante solicita un cecum de mari dimensiuni, acest segment al intestinului gros găzduind bacteriile necesare pentru a descompune țesuturile vegetale. Ulterior, credea Darwin, strămoșii primatelor au început să consume în mare parte fructe, care erau mai ușor de digerat. Nu mai aveau nevoie de un cecum de mari dimensiuni, astfel că acesta a început să se micșoreze în timp, iar astăzi cecumul oamenilor este mic. Darwin credea că apendicele, care se găsește imediat lângă cecum, era de fapt o fostă componentă a cecumului care s-a deformat pe măsură ce acesta se micșora. Din acest motiv, părintele „teoriei selecției naturale” credea că apendicele nu are nicio utilitate.
În ultimii ani, însă, apendicele a fost reabilitat de oamenii de știință, mai multe cercetări sugerând că acesta nu este nici pe departe un organ fără funcție.
Oamenii de știință de la Duke University Medical Center au lansat ipoteza că bacteriile benefice din apendice pot rezista unui caz sever de diaree ce duce la golirea completă a intestinelor. Astfel, bacteriile pot ieși ulterior din apendice pentru a repopula intestinele. „Chiar dacă nu există o dovadă directă, există numeroase dovezi circumstanțiale care sugerează că apendicele este locul în care bacteriile bune pot trăi în siguranță, fără a fi deranjate, până când este nevoie de ele”, a explicat William Parker, profesor de chirurgie experimentală și totodată unul dintre cercetătorii ce au postulat noua ipoteză.
Un lucru foarte interesant este că în apendice există celule din sistemul imunitar. Cercetătorii de la Duke cred că acestea celule sunt prezente pentru a proteja bacteriile benefice, nu pentru a le contracara.
Profesorul Parker a studiat timp de peste 10 ani biofilmul din intestin, nume dat unui strat subțire compus din microbi și din celule ale sistemului imunitar ce se formează deasupra mucoasei intestinale. „Studiile noastre au arătat că sistemul imunitar protejează și hrănește coloniile de microbi ce trăiesc în biofilm. Protejând acești microbi buni, împiedică microbii răi să se stabilească. Am arătat totodată că biofilmul este cel mai pronunțat în zona apendicelui”, explică Parker.
Funcția apendicelui poate fi demonstrată în situații în care condițiile igienice moderne sunt absente, explică Parker. „În țările fără un sistem sanitar modern, bolile care provoacă diaree severă sunt endemice. Diareea golește în întregime conținutul intestinelor, inclusiv biofilmul. După ce intestinele au fost golite, bacteriile bune ascunse în apendice pot reveni în intestin”, afirmă specialistul. Profesorul Parker spune că „în societățile industrializate ce beneficiază de un sistem medical modern și de practici igienice, e posibil ca această «rezervă de bacterii» să nu mai fie necesară, ceea ce explică de ce eliminarea apendicelui în societățile moderne nu produce efecte negative”, conform descopera.ro.
