Pericardita. Diagnosticul se bazeaza pe prezenta constatarilor clinice si ECG tipice. Pentru identificarea modificarilor sunt necesare uneori trasee ECG seriate.

La examenul fizic se percepe frecatura pericardica - un zgomot de tonalitate inalta sau joasa, suprapus peste zgomotele cardiace, se aude bine “sub ureche”, cu bolnavul in apnee.

Pericardita. Probele biologice pot arata sindrom inflamator nespecific: VSH si fibrinogen crescute, proteina C crescuta, leucocitoza. Se pot evidentia anticorpi specifici pentru agentul etiologic in formele infectioase.

Ecocardiografia - pericardul poate fi usor ingrosat, rar apare o cantitate usor crescuta de lichid pericardic.

Pericardita acuta poate aparea la pacientii cu infectii, boli de tesut conjunctiv, uremie, traumatisme, infarct miocardic sau care urmeaza anumite medicamente (ex: hidralazina, izoniazida, procainamida).

Pericardita infectioasa are de cele mai multe ori etiologie virala (echovirus, influenza, coxsackie).

Pericardita bacteriana purulenta este rara, dar poate aparea dupa endocardita infectioasa, pneumonie, septicemie, traumatisme penetrante, sau interventii chirurgicale cardiace.

Ion Iliescu va fi externat

Efuziunea pericardica cronica sau pericardita constrictiva pot aparea dupa orice afectiune care produce pericardita acuta, cum ar fi TBC, tumori, iradiere sau intervenii chirurgicale. Efuziunile pericardice mari (seroase, sero-sanguinolente sau hemoragice) sunt cauzate de obicei de metastaze neoplazice.

Hemopericardul (acumulare de sange in pericard) poate conduce la pericardita sau fibroza pericardica; cauze frecvente sunt traumatismele toracice, leziuni iatrogene (ex: produce in urma cateterizarii cardiace, montarea unui pacemaker, sau plasarii unei linii venoase centrale) si ruperea unui anevrism toracic.