Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava, primind la botez numele Dimitrie. A studiat la Iași, probabil la Colegiul de la Mănăstirea "Trei Ierarhi" (întemeiat în 1640). De aici a plecat la Liov, unde și-a continuat studiile la Școala Frăției Ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1648 s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele Dosoftei. a fost ales episcop la Huși (1658-1660) și Roman (1660-1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 și 1675-1686), se arată în vol. "Dicționarul Teologilor Români" (1996).
Personalitate a vieții culturale și spirituale românești, cunoscut pentru traducerile sale din literatura patristică și pentru contribuția sa la formarea limbii literare românești, Sfântul Ierarh Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari cărturari români.
A fost primul poet național, primul versificator al Psaltirii în tot spațiul răsăritean ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală și din cea istorică în limba română, primul traducător al cărților de slujbă în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții, unul dintre primii cunoscători și traducători din literatura patristică și post patristică, care a contribuit la formarea limbii literare românești.
În 1686, în urma campaniei de retragere din Moldova, soldații polonezi au luat cu ei ca ostatic și pe mitropolitul Dosoftei. A rămas în exil până la sfârșitul vieții. A trecut la Domnul la 13 decembrie 1693 și a fost înmormântat în Biserica "Nașterea Domnului" din Zolkiew (Ucraina).
Canonizarea Sfântului Ierarh Dosoftei a fost aprobată de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din 5-6 iulie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Proclamarea solemna a canonizării Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a avut loc la 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitană din Iași.
Tot astăzi sunt pomeniți Sfinții Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest, care au trăit în timpul persecuției anticreștine ordonată de Dioclețian (284-305).
Eustratie era soldat în trupele grănicerești ale imperiului din Armenia, creștin în taină. Văzând chinurile la care erau supuși creștinii de către autorități și fiind îndemnat la mucenicie printr-o descoperire, și-a mărturisit deschis credința.
A fost supus la torturi și cu ajutorul lui Hristos s-a făcut sănătos tămăduindu-se rănile făcute de călăi, în văzul mulțimii care privea la chinurile sale. Acest fapt l-a adus la credință și pe prietenul său, Evghenie. Au fost amândoi duși din Sevastia la Nicopole, în lanțuri. Un creștin cu numele Mardarie, văzându-i suferind cumplit, l-a mărturisit și el pe Hristos și a fost ucis în chinuri grele.
Preotul Auxentie, cel prin care Eustratie primise îndemnul de a mărturisi că este creștin, a fost de asemenea adus la judecată și decapitat.
Sfântului Evghenie i s-a tăiat limba, i s-au zdrobit fluierele picioarelor și a murit în acea teribilă suferință.
Un soldat cu numele Orest, vrând să lovească pe unul din prigonitori, a fost cunoscut că era creștin și a fost dus împreună cu Sfântul Eustratie în Capadocia, unde au fost omorâți, unul pe un pat încins, Sfântul Orest, iar celălalt, Sfântul Eustratie, a fost aruncat într-un cuptor (sursa: vol. "Viețile Sfinților").
