Scrutinul pentru reprezentanții la nivel local și național este bazat pe votul direct
Astfel, în alegerile locale, dar și în cele pentru forul legislativ (membri ai Casei Reprezentanţilor şi ai Senatului), votul este direct, fiecare cetățean american exprimându-și votând pentru unul sau altul dintre candidaţi.
Votul indirect pentru președinte și vicepreședinte
În alegerile preliminare (primare) şi generale ale preşedintelui, ca şi în alegerile generale pentru vicepreşedinte, cetăţenii nu-i mai votează direct pe candidaţi, ci pe intermediarii care le vor reprezenta opțiunea.
La alegerile primare, acești intermediari sunt delegații, iar la cele generale, electorii.
Toate cele 50 de state federale americane au un număr prestabilit de „electori” în Colegiul Electoral – aproximativ proporţional cu populaţia statului.
În total, Colegiul este format din 538 de electori, din care 435 sunt distribuiţi în funcţie de populaţia statelor, iar 100 sunt împățiți, câte doi, pentru fiecare stat. Alţi trei electori sunt desemnaţi pentru capitala Washington D.C.
Statul cu cei mai mulți electori este California - 55, urmat la distanță de Texas -38 și New York – 29. La polul opus, Alaskam Delaware, Montana, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Vermont și Wyoming au câte 3 electori. Electorii sunt oficiali din stat sau membri ai partidelor, dar numele lor nu apare, de regulă, pe buletinul de vot.
Pentru ca un candidat să câştige alegerile are nevoie de susţinerea a cel puţin 270 de electori – jumătate plus unul.
În aproape toate statele, cu excepția Maine și Negbraska, se aplică principiul „câştigătorul ia totul”, astfel încât acel candidat care obține majoritatea votului popular preia și toți electorii acelui stat.
În cele 2 state pomenite, repartizarea electorilor pe candidați se face în mod proporțional cu voturile obținute.
Principiul „invingătorul ia tot” este și unul dintre cele mai criticate aspecte ale sistemului electoral american, pentru că le conferă marilor state, numite și „swing states”, un rol mai important în desemnarea candidaților. De exemplu, în cazul unei lupte foarte strânse în California, învingătorul preia și cei 28 de electori ai învinsului.
Tocmai din acest motiv, statele mari sunt și cele care, de obicei, decid soarta scrutinului.
Chiar și așa, există posibilitatea ca la finalul zilei electroale rezultatul să fie prea strâns și să fie necesară numărarea tuturor voturilor, așa cum s-a întâmplat în 2000, în confruntarea dintre George Bush Jr. și Al Gore. Democratul a câștigat votul popular cu un avans de circa 500.000, dar a pierdut votul electorilor cu 271 la 266, iar disputa juridică legată de renumărarea voturilor în Florida a devenit caz de manual. Spre meritul său, Al Gore a fost cel care a pus capăt situației ambigue, cedând în favoarea lui Bush.
În fine, aritmetic este posibilă și egalitate, adică fiecare candidat să aibă câte 269 de electori în Colegiu, caz în care Camera Reprezentanţilor votează pentru a alege următorul preşedinte al Statelor Unite.
