În urmă cu zece ani, CIA a torturat pe teritoriul României oameni care nu fuseseră condamnați de nici o crimă. Nu vorbim de suspiciuni vagi, există dovezi clare. Atât parchetul cât și parlamentul român au datoria să pornească investigații serioase pe această temă, scrie jurnalista Claudia Ciobanu pentru VoxPublica.
Jurnalista Claudia Ciobanu analizează pentru VoxPublica reacția autorităților române și noile dezvăluiri despre practicile de tortură ale CIA:
Săptămâna trecută, Senatul american a dat publicității rezultatele propriei investigații asupra Programului de Detenție și Interogare desfășurat de CIA (Agenția Centrală de Informații a SUA) după atacul de la 11 septembrie. Aflăm din el detalii despre cum, începând din 2003, CIA a închis și torturat în România prizonieri bănuiți de a fi membri sau colaboratori ai Al-Qaeda. Spun bănuiți pentru că mulți dintre ei nu au fost puși sub acuzare nici la ora actuală, deși sunt în închisoare de peste zece ani de zile (în prezent, mai toți sunt la Guantanamo Bay).
CITEȘTE ÎNTREAGA ANALIZĂ PE VOXPUBICA.RO!
Ce scrie raportul? Dar iată ce spune raportul Senatului, în contradicție cu ce a declarat domnul Talpeș (citez din pag. 97-98 din sumarul de 500 de pagini al raportului).
„CIA a ajuns în 2002 la un acord cu țara redactat să găzduiască un centru de detenție al CIA. În 2003, sediul central al CIA a invitat stația CIA din țara redactat să indentifice modalități prin care redactat poate fi sprijinit să demonstreze redactat precum și celor mai înalte nivele de guvernare din țară cât de mult le suntem recunoscători pentru cooperarea cu noi și pentru sprijinul acordat programului de detenție. Stația CIA a răspuns cu o cerere de redactat milioane de dolari. Centrul CIA a trimis cu redactat milioane de dolari mai mult decât solicitat. Deținuții CIA au fost transferați la centrul de detenție BLACK în țara redactat în toamna lui 2003.”
Despre centrul BLACK se știe cu certitudine că se referă la locația CIA din România unde au fost deținuți prizonieri, deci întregul pasaj este despre țara noastră.
În paragrafele următoare se arată cum ambasadorul SUA în România la vremea respectivă își tot exprima neliniștea privitoare la programul CIA în România, cerând asigurări că tehnicile de interogare folosite de CIA sunt în concordanță cu legea și drepturile omului. Mai scrie raportul:
“Mai târziu, ambasadorul împreună cu șeful stației CIA au făcut o prezentare redactat țării (a se înțelege, unui reprezentant al României) despre Programul CIA de Detenție și Interogare. Prezentarea nu a descris metodele de interogare avansată („enhanced interrogation”) folosite de CIA, dar a arătat că fără toate aceste tipuri de interogare folosite, CIA nu ar fi reușit să rupă tăcerea lui Khalid Shaykh Muhammad și a altor prizonieri.”
Din acest pasaj reiese clar că în România se știa mai mult decât pretinde Talpeș. Se știa că sunt deținuți, că sunt interogați, că Shaykh Muhammad și alții s-au aflat în România.
