Apel emoționant după șapte ani de tăcere: o româncă a dispărut în Londra, iar familia încă o caută. Ștefania este de negăsit

Otilia avea 37 de ani când a fost văzută pentru ultima oară. Locuia pe strada Beccles Drive, în cartierul Barking, în estul Londrei, și lucra ca femeie de serviciu. În seara zilei de 9 septembrie 2017, camerele de supraveghere au surprins-o într-un magazin din Ilford, pe Green Lane. A doua zi, poliția crede că ar fi urcat într-un autobuz cu numărul 5, la ora 22:14, din zona Wood Lane, Dagenham. De atunci, nicio urmă, niciun semn.

O dispariție care a lăsat o familie întreagă în suferință

„Au trecut peste șapte ani fără mama noastră. Ne este dor de ea în fiecare zi. A fost o persoană caldă, mereu gata să ajute, chiar și pe cei pe care nu îi cunoștea”, au transmis fiicele ei, într-un mesaj sfâșietor. „Dacă ne vezi, dacă auzi de noi: mama, te rugăm, întoarce-te acasă.”

Autoritățile britanice nu au abandonat ancheta. Otilia este considerată o persoană vulnerabilă, iar lipsa totală de contact cu familia ridică semne de întrebare serioase. Deși nu există dovezi care să indice că a fost victima unei infracțiuni, anchetatorii nu exclud această posibilitate.

Ultimele detalii cunoscute

La momentul dispariției, Otilia purta un top negru cu un imprimeu mare, pantaloni strâmți negri — fie blugi, fie colanți — băgați în cizme negre până la jumătatea gambei. Avea o jachetă închisă la culoare, cambrată, iar părul ei roșcat era tuns bob.

„Este un caz extrem de dureros. Fetele ei au crescut fără mamă, iar familia, atât din Marea Britanie, cât și din România, trăiește în incertitudine. Încă sperăm că cineva știe ceva”, a declarat inspectorul-șef Kam Sodhi, de la Unitatea de Protecție Publică a Poliției Metropolitane.

Poliția cere ajutorul publicului

Autoritățile îi încurajează pe toți cei care pot oferi orice informație, oricât de mică, să se adreseze poliției. „Dacă ați văzut-o pe Otilia, dacă i-ați oferit vreodată adăpost sau sprijin, chiar și cu ani în urmă, vă rugăm să ne contactați. Poate fi detaliul care ne ajută să-i găsim urma.”

Familia continuă să spere că va revedea cândva chipul mamei dispărute. Până atunci, tăcerea rămâne dureroasă, iar apelul lor — o strigare disperată după adevăr.