ANP plimbă presa prin pușcării ca să vadă cum o duc deținuții, în timp ce CEDO ne amenință amenzile

România riscă o amendă anuală uriașă de la CEDO, dacă nu-și îmbunătățește condițiile de detenție. Ministerul Justiției nu are bani nici pentru amendă și nici pentru schimbarea situației. Ieri, șefii pușcăriilor au încercat o lovitură de imagine.

Multe pușcării din țară au organizat, ieri, „Ziua porților deschise”, pe motivul că miercuri vor fi sărbătoriți Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii gardienilor din penitenciare.

În fapt, ANP a încercat să profite pentru a arăta ce condiții bune și foarte bune au deținuții din România. Și numai pe alea le-au arătat. E greu de crezut că ar fi expus opiniei publice tocmai punctele vulnerabile ale sistemului, în contextul în care, în martie România a fost condamnată la CEDO pentru condițiile din penitenciare, iar în curând ar putea fi obligată să plătească despăgubiri uriașe. Chiar ministrul Justiției, Raluca Prună, a confirmat că suma cu care va fi amendată România va fi de 80 de milioane de euro pe an, dacă nu va convinge CEDO, până în septembrie, că situația din penitenciare s-a îmbunătățit considerabil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat o decizie pilot pe această temă, în luna martie. Ministerul Justiției nu a recunoscut inițial existența acestei decizii, deși Ministerul de Externe știa că hotărârea nu doar că exista, dar a și fost aplicată deja în patru cauze. Într-un comunicat comun, cele două ministere au cerut CEDO să nu aplice, încă, sancțiuni și promit rezolvarea situației condițiilor de detenție.

În patru cauze introduse împotriva țării noastre în care au fost reclamate condițiile din penitenciare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aplicat procedura hotărârii pilot. Aceasta se referă inclusiv la supraaglomerarea închisorilor, așa cum rezultă dintr-un comunicat al Ministerului de Externe.

O statistică a MJ arată că, din anul 2008 până în luna mai 2016, 837 de persoane au murit în pușcării sau în arest preventiv. Ceea ce înseamnă că în pușcăriile românești moare câte un deținut la aproape fiecare trei zile. Printre cauzele deceselor se numără „cauze medicale”, sinuciderea și crima.

Bolile care i-au răpus pe majoritatea deținuților decedați explică de ce media de vârstă a celor care au murit în închisori este foarte scăzută, sub 50 de ani, comparativ cu speranța de viață de peste 70 de ani. Din cele 837 de decese, 85 s-au produs în rândul celor arestați preventiv din 2008 în 18 mai 2016. Anul în care s-au produs cele mai multe decese în închisori este 2014: 114. Recordul deceselor din arest s-a înregistrat în 2012: 17.

Penitenciarul de maximă siguranță Rahova și-a deschis porțile ieri, două ore, pentru presă, ong-uri și curioși. Din cei 1.135 de deținuți ai pușcăriei doar câțiva au putut fi văzuți, cu interdicția de a fi fotografiați și intervievați. La fel și cu gardienii. Din tot penitenciarul a putut fi vizitată o singură secție.

Cea în care sunt încarcerați traficanții consumatori de droguri care au intrat într-un program care le asigură condiții foarte bune de detenție. Astfel, cei 22 de „clienți/pacienți” ai Secției nr.7 stau în încăperi cu maximum șase paturi, au televizor, mașină de spălat automată, o capelă, un club în care socializează, fac origami sau joacă jocuri de societate. Chiar și un calculator, evident, fără internet. Au o chicinetă dotată cu frigider și plită electrică unde își pot găti alimentele pe care le primesc sau și-le cumpără de la „duty free”-ul închisorii. Au chiar și câte un telefon în celulă, în care pot suna pe oricine doresc, la orice oră. Bani să aibă, că minutul pe fix e 19 bani și cel pe mobil 60 de bani. În această secție sunt acceptați doar condamnații care n-au avut abateri disciplinare și care mai au puțin până la liberare.

Un punct de interes a fost accesul vizitatorilor într-una din cele două „camere intime” ale pușcăriei. Cea de-a doua era ocupată… Pe post de ghid, oaspeții au avut o frumoasă gardiană care a explicat, pe repede- înainte, condițiile în care aceasta poate fi folosită. Arată ca o cameră a unui hotel de două stele. E dotată cu un pat matrimonial cu două noptiere, prosoape, duș, chiuvetă, masă cu scaune și un televizor pe care se găsește o grilă normală de posturi. Exclus, însă, posturile pentru adulți, spre dezamă gi rea celor ca re au voie să o folosească cu nevasta sau concubina declarată la notar. Au mai putut fi văzute vorbitoarele, unde condamnații se întâlnesc cu rudele și apropiații lor. Acestea sunt la fel cu cele pe care le vedem în filme, atât cele deschise, unde deținuții interacționează direct cu vizitatorii lor, cât și cele închise în care comunică prin așanumitul „telefon” având în față un geam de plexiglas încasabil. Și atât. Undeva spre 5% din ceea ce înseamnă cu adevărat adevăratul și temutul penitenciar București-Rahova.

Ziua porților deschise la secția Valu lui Traian a Penitenciarului Poarta Albă a fost pregătită din vreme. Deținuții păreau că au ieșit la iarbă verde în curtea din față. Făceau sport, jucau table sub umbrar, alții udau cu furtunul sau întindeau rufe. Comandantul Cristian Apostol, însoțit de staf, este „rugat” de câțiva deținuți să vină în vizită cu oaspeții din presă. Celulele, curățele pentru cele 28 de paturi. La fel baia, wcurile. De gardă, un deținut amabil, foc, începe să turuie: „Nu avem probleme cu cadrele, se poartă corespunzător, mâncarea este mai bună decât în alte penitenciare. Nu am văzut șobolani, fiecare cum își ține curățenia, igiena personală. Cum e și afară în libertate. Oi fi eu mai brunet la culoare, dar nu am văzut șobolani pe aici”, ne asigură deținutul, închis aici pentru „un mic scandal de tentativă de omor”.

„Armonia” plimbării este întreruptă de un deținut care de după o altă sârma ghimpată cere comandantului să intre cu presa la ei. Cu puțină stinghereală, șeful ordonă caraliilor să deschidă poarta. S-a dus naibii regia. Bărbatul ne poartă prin baie, prin celule și prin magazia de efecte.

Mizerie cumplită, jeg, rugină. „În baia asta 50 de deținuți ne facem nevoile, ne spălăm vasele, ne spălăm pe noi. Suntem 30... Să vedeți cât spațiu rămâne când ne întoarcem de la muncă. Suntem conștienți că nu sunt bani pentru aer condiționat. Dacă ne-ar da detartranți pentru chiuvete, produse igienice cu care să spălăm wc-urile, ne-am autogospodări. Avem un coleg bolnav de hepatita C și unul bolnav psihic”. Deținutul, condamnat la opt ani și jumătate pentru tentativă la omor, spune că a făcut sesizări la CEDO și ONU.

Odată cu dosarele ne arată punga cu ploșnițe. A trimis și la CEDO o mostră.

Comandantul Cristian Apostol nu-l contrazice. „În momentul de față este un plan de măsuri concret întocmit de către MJ. Una dintre ele este legată de curățenia și igienizarea tuturor spațiilor de detenție, bineînțeles cu ajutorul deținuților și în regie proprie, printr-o educație comună, să îmbunătățim igiena în primul rând din spațiile de detenție”.

Sursa: evz.ro