Supradiagnosticarea este principala problemă a realizării investigațiilor medicale de rutină recomandate de specialiști și chiar de sistemele de sănătate ale mai multor state. Aceasta înseamnă că prin programele de screening sunt depistate "afecțiuni" care, de fapt, nu ar fi ridicat niciodată probleme de sănătate unor persoane.
În cazul screeningului pentru cancerul mamar, de exemplu, mamografiile depistează leziuni a căror semnificație este incertă – este vorba, în multe cazuri, de cancere care nu devin niciodată agresive. Pentru că în cele mai multe situații medicii nu au capacitatea de a spune cu precizie care dintre aceste cancere se vor răspândi și vor scurta dramatic speranța de viață a pacientelor, toate femeile în cazul cărora se depistează astfel de leziuni sunt supuse tratamentelor anticancer, inclusiv mastectomiei (îndepărtarea chirurgicală a unuia sau a ambilor sâni) și radioterapie, scrie adevarul.ro.
Aceste tratamente au efecte secundare importante. De exemplu, radioterapia crește ușor riscul de a dezvolta boli de inimă mai târziu în viață, iar chirurgia este însoțită de riscurile obișnuite ale anestezicului și ale potențialelor infecții. Aceste riscuri merită să ni le asumăm atâta vreme cât cancerul amenință viața, dar este foarte dificil de estimat care sunt leziunile potențial inofensive.
Analizele pentru cancerul de prostată, un alt exemplu. O altă problemă o reprezintă eficiența unor investigații medicale de rutină în împiedicarea evoluției bolii și în prelungirea vieții pacientului. „Să luăm doi bărbați cu cancer de prostată care a început să evolueze în 2011“, exemplifică „The Guardian“. „În unul dintre cazuri, cancerul a fost depistat în 2011, în stadiu incipient, prin determinarea antigenului specific prostatic, cunoscut ca PSA, iar celălalt caz a fost depistat de-abia doi ani mai târziu, în 2013, fiindcă apăruseră deja simptome care indicau un stadiu mai avansat al bolii. În prezent, ambii au o speranță de viață scurtă, se estimează că vor muri în 2015.
Citește mai mult pe adevarul.ro.
