Singurul loc de pe Pământ în care nu există viață - FOTO

Tot felul de organisme stranii prosperă în cele mai ostile medii ale planetei, dar unele locuri pot să fie prea aspre chiar și pentru cele mai rezistente forme de viață, relatează BBC. Deșertul Atacama, din nordul Chile, este un candidat serios pentru titlul de cel mai ostil loc de pe pământ. Una dintre cele mai aride zone din lume, cu porțiuni în care nu cade nicio picătură de ploaie timp de cincizeci de ani, dă impresia că nu ar putea susține vreo formă de viață. "Spre Atacama, aproape de coasta pustie, vezi un pământ fără oameni, unde nu sunt păsări, nu sunt fiare, nici copaci, nici vegetație", spunea poetul Alonso de Ercilla, în secolul al XVI-lea.

Totuși, deșertul Atacama nu este complet pustiu. Unele microorganisme endolite au găsit o cale să se agațe de porii rocilor, unde găsesc suficient de multă apă încât să supraviețuiască. "Reușesc să susțină o întreagă comunitate de organisme, e fascinant", spune Jocelyne DiRuggiero, miocrobiolog la Universitatea Johns Hopkins.

Microorganismele au apărut acum aproape patru miliarde de ani, având suficient timp să se adapteze la cele mai grele condiții. Există însă vreun loc steril pe planetă? Oamenii de știință spun că temperatura ridicată ar putea să distrugă orice formă de viață, pentru că la peste 150 de grade Celsius, reacțiile chimice nu mai au loc, iar proteinele sunt distruse. De aceea, în interiorul vulcanilor sau în izvoarelor hidrotermale, în care temperatura la peste 400 de grade Celsius, viața nu poate exista.

Totuși, cercetătorii au descoperit o specie de bacterii hipertermofile metanogene, care trăiesc în apropierea izvoarelor hidrotermale, la o temperatură de 122 de grade Celsius. Temperatura scăzută nu pare să fie o problemă pentru bacterii, anumite specii trăind și la -10, sau chiar -20 de grade în permafrostul din Siberia și în lacuri aflate sub calota glaciară, în Antarctica.

Nici presiunea uriașă nu pare să împiedice viața să se dezvolte. Oamenii de știință au descoperit o specie de microorganisme, numită Desulforudis audaxviator, la aproape 3 kilometri sub pământ, într-o mină de aur din Africa de Sud. Acestea nu au mai fost în contact cu suprafața Terrei de milioane de ani și supraviețuiesc absorbind nutrienți din rocile care trec printr-o dezintegrare radioactivă. Substanțele chimice sau radiațiile puternice nu par să distrugă orice formă de viață. Deinococcus radiodurans, spre exemplu, poate rezista la doze de radiații de 3000 de ori mai mari decât cele care sunt fatale oamenilor și a supraviețuit unui zbor în spațiu. La fel, arsenicul, mercurul și alte metale grele, care ucid majoritatea formelor de viață, sunt esențiale pentru anumite specii de bacterii extremofile.

Viața pare că găsește o cale să se dezvolte în toate mediile de pe pământ, oricât de ostile ar fi acestea. Ar putea să existe însă o excepție. Iazul Don Juan, cunoscut și drept lacul Don Juan, a fost descoperit în 1961 de piloții de elicopter Don Roe și John Hickey, după care a și fost numit. Don Juan este un lac mic, foarte puțin adânc, aflat în valea Wright, din Antarctica. Cu o lungime de 300 de metri și o lățime maximă de 100 de metri, întinderea de apă i-a uimit pe cei doi piloți pentru că nu era înghețată, deși temperatura din termometre ajungea la -30 de grade Celsius. În ciuda zonei foarte reci în care se găsește și a adâncimi de doar câteva zeci de centimetri, lacul rămâne în stare lichidă datorită salinității sale extrem de ridicate.

Don Juan are o salinitate de 40%, de 11 ori mai mare decât cea a oceanelor și de 14 ori mai mare decât cea a Mării Negre. Testele arată că apa lacului conține 413 grame de clorură de calciu și 29 de grame de clorură de sodiu la fiecare litru de apă. Acolo, cercetătorii au reușit să găsească urme de viață microbială, însă nu au putut să determine încă dacă acestea cresc și se multiplică în apele lacului, sau sunt aduse din alte zone. În afară de unele medii sintetice, create în laborator și de temperaturi extreme, de ordinul sutelor de grade, momentan nu se cunosc medii complet sterile pe Terra. Don Juan este însă un exemplu de mediu în care "am putea să ne așteptăm să existe viață, dar nu putem verifca prezența ei", spune Corien Bakermans, microbiolog la Universitatea Penn State. Până la urmă, "Ceea ce nu există e mai greu de demonstrat decât ceea ce există", după spusele cercetătoarei Helena Santos.